Scopul: Studierea acțiunii traumatismului bazinului a zonei pelvio-abdominale asupra gradului de severitate a victimelor la spitalizare. Material și
metode: Este prezentată o analiză a 195 pacienți cu traumatism asociat, complicat cu hematom retroperitoneal şi divizat în două loturi, statistic relativ
omogene. Lotul de studiu-152 pacienți cu traumatism pelvio-abdominal. Barbati - 104(68,42%), femei-48(31,57%), vârsta medie-38,81±16,03 ani.
Fracturile oaselor bazinului constatate: tip A- 58(38,15%), tip B-40(26,31%), tip C-54(35,52%) pacienți. Lotul de control-43 pacienți cu traumatism
abdominal asociat, fără trauma bazinului. Bărbați-36(83,72%), femei- 7(16,27%), vârsta medie-41,37±16,74. Pacienții cu hemodinamica stabilă au fost
examinați după schema standartă. Examinarea clinică a fost efectuată cu aprecierea gravității leziunilor după scorul: GCS(Glasgow), indicele de şoc
Algover(SIA), AIS, ISS. Leziunile bazinului repartizate conform clasificării AO/ASIF. Rezultate: Valoarea totală a severității lezărilor în grupul de studiu
la internare a fost: GCS=11,03±3,34; SIA=1,36±0,62; AIS=11,32±3,54; ISS=38,84±6,76 puncte. Valoarea totală a severității lezărilor în grupul de control a
fost: GCS=12,06±2,78; SIA=1,07±0,58; AIS=7,97±3,42; ISS=29,51±15,78 puncte. Compararea estimărilor severității a arătat că gravitatea traumatismului
în grupul de pacienți cu fracturi a oaselor bazinului este mai mare decât în grupul de control.În traumatismul pelvio-abdominal, mobilizarea precoce
a bazinului este un factor important, care permite prevenirea hemoragiilor masive pelviene, astfel acționând la reducerea severității traumatismului.
Concluzii: Fracturile oaselor bazinului de diferite grade de lezare agravează starea accidentaților. Stabilirea precoce şi corecția cu restabilirea anatomiei
şi funcției inelului pelvian, în fracturi de tip A,B,C sunt condițiile principale în nivelarea gradului de gravitate şi a termenelor de restabilire a funcției.
Aim: To study the impact of damage to the pelvis on the severity of damage in pelvio-abdominal trauma, suffered during hospitalization. Material
and methods: Analysis of injury severity of two relatively homogeneous groups statistically affected. Study group-152 patients with pelvio-abdominal
trauma. There were 104(68,42%)men and 48(31,57%)women. The average age of patients was 38,81±16,03 years. Damage to the pelvic bones stated:
type A-58(38,15%), type B-40(26,31%), the C-54(35,52%)patients. Control group-43 patients with combined abdominal trauma, without damage to the
pelvis. There were 36(83,72%)men and 7(16,27%)women. The average age of patients was 41,37±16,74years. Patients with stable hemodynamics were
examined according to the standard scheme. Clinical examination was carried by assessing the severity of injuries on the following scales: GCS(Glasgow),
shock index Algover(SIA), AIS, ISS. It was performed: X-ray examination of the pelvis, USG, CT(if indicated). Pelvic injuries were divided according to
the classification AO/ASIF. Results: The total severity of injury on admission in the study group was: GCS=11,03±3,34; SIA=1,36±0,62; AIS=11,32±3,54;
ISS=38,84±6,76 points. The total severity of injury on admission in the control group was: GCS=12,06±2,78; SIA=1,07±0,58; AIS=7,97±3,42;
ISS=29,51±15,78 points. Comparison of estimations of injury severity showed, that the severity of damage in the study group is higher than in the
control group. In pelvio-abdominal trauma, early mobilization of the pelvis is an important factor that allows to prevent massive pelvic hemorrhage,
subsequently leading to reduction of the severity of damage. Conclusions: Fractures of the pelvic bones of different degree of damage aggravate the
state of the victims. Early mobilization and correction by restoring the anatomy and function of the pelvic ring fractures type A,B,C are the principal
conditions in diminishing the severity and time of restoration of the function.
