Tratamentul chirurgical miniinvaziv al pacienților

Abstract

Întroducere. Suferințele majore ale bolnavilor cu colostază cronică determină adresabilitatea crescută către instituțiile medicale. Medicația conservativă aplicată acestor bolnavi deseori este inefecace. Studiul nostru relevă analiza comparativă a rezultatelor intervențiilor chirurgicale clasice versus cele miniinvazive la pacienți cu colostaza cronică. Scopul lucrării. Efectuarea unui studiu comparativ al eficacității tratamentului chirurgical tradițional şi miniinvaziv al pacienților cu dolicosigmă complicată cu colostaza cronică. Material şi metode. În perioada anilor 2000-2010 în clinica 2 chirurgie au fost internați și tratați chirurgical 107 pacienți cu dolicosigme. Raportul dintre bărbați şi femei a fost de 1:6, iar vîrsta medie a pacienților a constituit 43 ani. Rezecția laparascopică a sigmei s-a realizat în 11 cazuri (10,3%). Rezultate. Au fost comparate rezultatele postoperatorii la pacienții operați tradițional (lotul 1) versus bolnavii supuşi intervențiilor miniinvazve (lotul 2). Durata spitalizării pacienților primului lot a constituit 13,4 zile, față de 5,6 zile pentru pacienții operați laparascopic. Metoda aplicată la bolnavii lotului 2 a impresionat prin aspectul estetic, perioda postoperatorie legeră şi rezultatele funcționale bune. Concluzii. Dolicosigma refracteră la medicația conservativă rămîne a fi indicație pentru tratament chirurgical, iar rezecția laparascopică a sigmei cu anastomoza termino-terminală „hand asistend” fiind preferabilă celei clasice.

Introduction. Major sufferings of patients with chronic cholestasis draw a high addressing to medical institutions. Nonsurgical treatment applied to these patients shows being inefficient . Our study reveal the comparative analysis of the results between classic surgical treatment and endoscopic one at patients with chronic cholestasis. Work purpose. Create a comparative study of treatment efficiency between traditional and endoscopic surgical treatment at patients with dolicosigma complicated with chronic cholestasis. Methods and Material. In period of 2000-2010 years the 2-nd surgical department treated 107 patients with doligosigmas. The ratio between men and women was 1:6 and the average age of patients was 43 years. Laparoscopic resection of sigma was realized in 11 cases (10.3%). Results. Postoperative results of patients after traditional treatment (group 1) were compared with postoperative results of enoscopic treated patients (group 2). The average hospitalisation time of patients from 1-st group was for 13,4 days, comparative to 5,6 days of patients from 2-nd group. The method apllied on patients from 2-nd group impressed by its aesthetic aspect , a slightly postoperative period and good functional results. Conclusions. Dolicosigma that can’t be treated in nonsurgical way remains to be an indication for surgical treatment, but laparoscopic resection of the sigma with termino-terminal anastomosa “hand assistant” is preferable to the classic one.