Introducere. La etapa contemporană o problemă primordială este identificarea precoce a bolnavilor cu pancreatită acută severă, pentru a indica
la timp tratamentul în condițiile terapiei intensive, cu scopul preîntîmpinării insuficienței poliorganice. Avînd un grad mare de credibilitate,
sistema Ranson este în acelaş timp dezavantajoasă prin durata lungă a investigației.Scopul: Aprecierea evoluției pancreonecrozei conform
semiologiei laparoscopice la bolnavii care au suportat laparoscopia diagnostico- curativă. Material şi metode: Au fost evaluați 133 de bolnavi cu pancreonecroză, cărora li s-a aplicat laparoscopia diagnostico-curativă în faza precoce a bolii de toxemie pancreatică. Pancreonecroza lipidică a fost depistată la 40, hemoragică la 56, cea mixtă – la 37 de pacienți. Evoluția pancreonecrozei depinde de forma ei şi de manifestările laparoscopice ale indicilor gravi ai pancreonecrozei: exudatul hemoragic peritoneal, cantitatea, intensitatea culorii roşii, nivelul amilazei, gradului de răspîndire a focarelor de steatonecroză, imbibiția hemoragică retroperitoneale. Semnele suplimentare au fost: peteşii şi imbibiție hemoragică a țesutului parapancreatic, infiltrația seroasă „edemul sticlos” a țesutului adipos, omentobursita exudativă, colecistita fermentativă, pareza gastrointestinală.
Rezultate: Utilizarea acestor criterii au dat posibilitatea de a aprecia evoluția pancreonecrozei hemoragice şi mixte în funcție de
gradul de gravitate şi prognostic în 3 grupe – evoluția favorabilă, risc major de complicații în faza precoce şi tardivă, risc major de complicații
şi deces în faza precoce şi tardivă a bolii. În pancreonecroza lipidică s-au constatat 3 grupe de bolnavi în dependență de evoluție – evoluție favorabilă, risc moderat de complicații în faza tardivă, risc major de complicații şi deces în faza tardivă a bolii. Concluzii: Informația laparoscopică detailată poate concura cu scorurile de prognozare a pancreatitei după metoda Ranson, APACHE II etc.
Introduction: One of the main problems nowadays is the premature identification of the patients with acute and severe pancreatitis, for the
treatment provided in time in the conditions of the intense therapy to forestall the multiorgan failure.Having a high rate of the credibility the
Ranson system requires a lot of time for the investigation. Purpose: The appreciation of the pancreonecrosis evolution according to the laparoscopy semiology at the patients after diagnosis-curative laparoscopy. Methods and materials: The diagnosis-curative laparoscopy was applied to 133 patients with pancreonecrosis in the early stage of the disease of the pancreatitis intoxication. In 40 cases the lipid pancreonecrosis was diagnosed, hemorrhagic-in 56 cases, combined-in 37 cases. Pancreonecrosis evolution depends on the form and laparoscopic manifestation of the pancreonecrosis grave indexes; peritoneal hemorrhagic exudat, the quantity, the intensity of the red colour, the level of α-amilazis, the rate of the spread of the steatonecrosis centers, retroperitoneal hemorrhagic imbibition. Additional signs were: petechiae and the hemorrhagic imbibition
of the pancreatitis tissue, infiltration ”glass edema” of the adipose tissue, exudative omentobursitis, fermentative cholecystitis, gastrointestinal paresis. Results: These criteria created the possibility to appreciate the hemorrhagic and joint pancreonecrosis evolution according to the level of difficulty and prognostic in 3 groups: favorable evolution, major risk of complications in the early and tardy stages, major risk of complications and deaths in the early stages of the disease. In lipid pancreonecrosis 3 groups were found according to the evolution: favorable evolution, temperate risk of complications in the early stage, major risk of complications and deaths in the tardy stage of the disease. Conclusion: Detailed laparoscopic information can compete with the purposes of the pancreatitis prognostic after Ranson, APACHE II methods.
