Tumorile retroperitoneale sunt foarte rare, dar cu atât mai spectaculoase, asociate cu un prognostic foarte prost. Datorită incidenței scăzute, dar și lipsei
de standardizare dintre centre, există o limitare semnificativă a cunoașterii în managerierea acestor cazuri. Până acum, singurul tratament considerat
optim a fost axat pe o rezecție tumorală completă, cu margini negative. Dificultatea unei rezecții radicale, datorită particularităților de abordare a
acestui spațiu anatomic, dimensiunii mari tumorale în momentul diagnosticului și afectării frecvente multiorganice și a vaselor mari, explică eșecul
terapeutic frecvent. Încercand să analizăm caracteristicile strategiei de diagnostic și rezultatele tratamentului chirurgical, am efectuat un studiu pe un
lot de pacienți diagnosticați cu tumori retroperitoneale cu origine extradigestivă și tratați în Clinica de Chirurgie a Institutului Oncologic București.
Ne-am propus să determinăm care sunt tipurile histopatologice cel mai frecvent întalnite, particularitățile topografice ale acestor tumori, gradul de
implicare viscerală și vasculară. Am incercat să identificăm factori asociați cu o rată de supraviețuire mai mare și să analizăm caracteristicile de recidivă
locală și metastazare în aceste tumori. Stabilirea mijloacelor diagnostice imagistice de apreciabilă acuratețe în estimarea preoperatorie a localizării și
rezecabilității tumorale, frecvent dependentă de gradul și modul de implicare a structurilor vasculare mari retroperitoneale constituie una din ținte în
îmbunatățirea cunoașterii privind tumorile retroperitoneale. Concomitent, studiul își propune să compare rezultatele diferitelor tipuri de intervenții
chirurgicale , dar și ale tratamentelor complementare existente. Putem concluziona că tumorile retroperitoneale prezintă o mare heterogenicitate
histopatalogică și ridică în general mari probleme de tratament. Sunt frecvent decelate în stadii avansate local, eventual cu metastaze, deja depășite
chirurgical. Implicarea vaselor mari retroperitoneale nu reprezintă pentru mulți autori o limitare pentru intervenții radicale, dar adesea, în fapt, constituie o barieră prin riscul operator deosebit de mare asociat.
Retroperitoneal tumors are very rare, but even the more spectacular, associated with an extremely bad prognostic. Because of their low incidence,
but also of the lack of standardization between medical centres, there is a significant limitation of knowledge in the management of these cases. Until
now, the only treatment considered optimal has been based on a complete tumor excision, with negative margins. The difficulty in performing a radical resection, due to approach particularities of this anatomic space, tumor large dimensions at the time of the diagnosis and multi-organ and large
vessels affection, explains the frequent therapeutic failure.In the attempt to analyse the characteristics of diagnosis strategy and surgical treatment
results, we have conducted a study of a group of patients with the diagnosis of retroperitoneal tumors with extradigestive origin, treated in the 1st
Surgical Clinic, Bucharest Oncology Institute. We intended to determine which were the most frequently encountered histopathologic types, tumor
topographic particularities, the degree of visceral and vascular involvement. We aimed to identify factors associated with o higher survival rate and to
analyse local recurrence and metastasizing tumor characteristics. The assessment of medical imaging diagnostic means of appreciable accuracy in the
preoperative estimation of tumor localization and resecability, often dependent on the degree of retroperitoneal large vessels involvement, constitutes
one of the targets in retroperitoneal tumors knowledge improvement. Concomitantly, we aimed to compare the results of different types of surgical
interventions and of existing complementary treatments.We can conclude that retroperitoneal tumors present a large histopathologic heterogeneity
and usually raise important treatment problems. They are frequently discovered in locally advanced stages, possibly with metastasis- already surgically
overcome. Retroperitoneal large vessels involvement does not represent, according to many authors, a limitation to radical interventions, but often, in
fact, constitutes a barrier due to the very high associated operative risk.
