Virological monitoring of HIV-infected patients resistant to the first line antiretroviral therapy

Abstract

Background. The use of combination antiretroviral therapy has been shown to be effective and useful in controlling HIV infection with prolonging life of infected persons. Major problem in antiretroviral therapy constitutes the development of resistance and the selection of subsequent regimens. Objective of the study. Early detection of patients who did not develop a sustained virological response to the first line ART. Material and Methods. A cohort study was performed on a group of 72 patients with the first-line ART failure during 2011-2018. Patients initiated second line ART and were monitored virologically, immunologically and clinically. The age of the patients included in the study ranged from 23-69 years (mean 38.7 ± 0.3 years). Results. The second line ART was initiated regardless of viral load, in 2/3 of cases a load of> 100,000 copies/ml and increased epidemiological risk were detected.At 5 months after the initiation of the second line - 68 ART they had HIV RNA <25 children / mL, 4 demonstrating a delayed virosological response.The mean CD4 level was 201.61cells/µL: 28 patients had CD4 <350cells, of which 20 - CD4 <200cells, and 8 - CD4 <50cells.Patients with CD4 below 50cells have an increased probability of opportunistic infections and death.The duration from the onset of firstline ART to the onset of virological failure and the onset of the second-line ART was different on average by 4.14 years(1-10 years). Conclusion. The study demonstrates the need to early identification to failure of the first line ART in order to avoid advanced immunosuppression and increased viral load, as well as improving the quality of life of patients and obtaining a sustained virological response to the first line ART. Introducere. Utilizarea tratamentului antiretroviral combinat s-a dovedit a fi eficient și util în controlul infecției cu HIV, prelungind durata vieții persoanelor infectate. Problema majoră în terapia antiretrovirală o constituie dezvoltarea rezistenței și selectarea regimurilor terapeutice ulterioare. Scopul lucrării. Depistarea timpurie a pacienților ce nu au dezvoltat un răspuns virusologic susținut la TARV de linia I. Material și Metode. A fost efectuat un studiu de cohortă pe un lot de 72 pacienți cu eșec la TARV de linia I, în perioada anilor 2011-2018. Pacienții au inițiat TARV de linia II, fiind monitorizați virusologic, imunologic și clinic. Vârsta pacienților incluși în studiu a fost cuprinsă în limitele 23-69 ani (în medie 38,7 ± 0,3 ani). Rezultate. TARV de linia II a fost inițiată indiferent de încărcătura virală, în 2/3 din cazuri depistându-se o încărcătură de >100.000 copii/ml și risc epidemiologic crescut. La 5 luni de la inițierea TARV de linia II - 68 au avut ARN HIV <25 copii/mL, 4 demonstrând un răspuns virosologic întârziat. Nivelul mediu de CD4 a fost 201,61 celule/µL: 28 pacienți au avut CD4 <350 celule, din ei 20 – CD4 <200 celule, iar 8 – CD4 <50 celule. Pacienții cu CD4 sub 50 celule au o probabilitate crescută de infecții oportuniste și deces. Durata de la inițierea TARV de linia I până la apariția eșecului virusologic și inițierea TARV de linia a II-a a fost diferită în medie de 4,14 ani (min 1 an - max10 ani). Concluzii. Studiul demonstrează necesitatea identificării timpurii a eșecului la TARV de linia I în scopul evitării unei imunodepresii avansate și a încărcăturii virale crescute, dar și al îmbunătățirii calității vieții pacienților și obținerii unui răspuns virusologic susținut la TARV de linia II.