Abstract:
Background. In the management of pregnant women with fractures of the musculoskeletal system, the
mortality rate is increased, determining the timeliness and need to study trauma in pregnant
women. Objective of the study. Optimizing the behavior of pregnant women with skeletal
trauma. Material and Methods. Study of 24 pregnant women with trauma. The average age 25,2±1,9
years. Causes of trauma: road accidents 58,33%, trauma 16,66%, etc. - 25%. Found: multiple skeletal
fractures with associated trauma (n=11); isolated trauma to the skeleton (n=13). Investigations: clinical
examination; gynecological; USG; radiography, etc. The treatment performed was complex and
individual. Results. Trauma structure: cranial trauma (n=5), thoracic trauma (n=8), abdominal trauma
(n=3). Locomotor fractures (n=24): pelvic fractures (n=1), limbs (n=23). In the shock resuscitation
department hospitalized 62,5% (n=15) pregnant women. Patients, according to the indications,
underwent urgent, minimally traumatic surgeries: immobilization by plaster (n=8), installation of the
device with external fixation (n=2); open repose, osteosynthesis of the thigh (n=2), lower limb bones
(n=1); extrafocal osteosynthesis of the pelvic bones (n=1), etc. Conclusion. The particularities in the
conduct of pregnant women with locomotor fractures consisted in rapid and accurate diagnosis of
injuries with urgent surgery, minimally traumatic, which was stabilized the general condition of
pregnant women and continuation of treatment.
Introducere. În managementul gravidelor cu fracturi ale aparatului locomotor, rata mortalității este
sporită, determinând actualitatea şi necesitatea studierii traumatismelor la gravide. Scopul
lucrării. Optimizarea conduitei gravidelor cu trauma scheletului. Material și Metode. În studiu sunt
incluse 24 de gravide cu traumatism. Vârsta medie –25,2±1,9 ani. Cauzele traumatismului: accidente
rutiere 58,33%, сatatraumatism 16,66%, ş.a 25%. Constatate: fracturi multiple ale scheletului cu
traumatism asociat (n=11); trauma izolata a scheletului (n=13). Investigaţiile: examenul clinic;
ginecologic; USG; radiografia, etc. Tratamentul efectuat a fost complex şi individual.
Rezultate. Structura traumatismului: traumatism cranian (n=5), al сutiei toracice (n=8), trauma
abdomenului (n=3). Fracturi ale aparatului locomotor (n=24): fracturi pelviene (n=1), membrelor
(n=23), etc. În secţia de reanimare în stare de şoc internate 62,5% (n=15) gravide. Pacientelor, conform
indicaţiilor, le s-au efectuat intervenţiile chirurgicale urgente, minim traumatice: imobilizarea prin gips
(n=8), instalarea dispozitivului cu fixare externă(n=2); repoziție deschisă, osteosinteza coapsei(n=2),
oaselor membrelor inferioare (n=1); osteosinteza extrafocală a oaselor pelvine (n=1),
etc. Concluzii. Conduita gravidelor cu fracturi ale scheletului a constat în aprecierea corectă a stării
pacientei, diagnosticul rapid, precis al leziunilor cu efectuarea intervenţiilor chirurgicale urgente, minim
traumatice, care a permis stabilizarea stării generale a gravidelor şi continuarea tratamentului.
