Introduction. Whey is a by-product and an excellent source of proteins that is rather
aggressive due to a large amount of organic substances it contains. The electroactivation of whey applied in the experiments is a wasteless method that allows the valorification of all whey components. β-lactoglobulin (β-Lg) makes up 50% of the whey
proteins and 12% of the total protein content in milk.
Material and methods. The recovery of β-Lg in protein-mineral concentrates (PMC) by
electro-activation processing of different types of whey with different initial protein content was investigated in seven configurations. The recovery of protein fractions in the
PMCs were analyzed via electrophoresis with sodium dodecyl sulfate (SDS-PAGE) and
15% non-denaturing polyacrylamide gel (PAAG).
Results. Whey electro-fractionation and the obtaining of PMCs with predetermined protein content, namely of β-Lg, were studied on three whey types, processed at different
treatment regimens and in seven configurations. The proper management of electroactivation by varying the treatment regimens will allow the electro-fractionation of different
types of dairy by-products.
Conclusions. The maximum amount of β-Lg recovered in PMCs on electroactivation is
66-71% depending on the processed whey and on the treatment regimens. Obviously, the
extraction of β-Lg from initially lower protein content shows a higher recovery degree of
β-Lg. The registered temperatures allows formation of PMCs without thermal denaturation.
Introducere. Zerul, ca unul dintre subprodusele lactate, fiind o sursă excelentă de proteine, se prezintă, de asemenea, ca un produs agresiv, din cauza substanțelor organice deținute în cantități mari. Electroactivarea zerului este o metodă non-reziduală care permite valorificarea tuturor componentelor din zer. β-lactoglobulina (β-Lg) reprezintă 50% din proteinele din zer și 12% din conținutul total de proteine ale laptelui. Material și metode. Extragerea β-Lg în concentrate proteice minerale (CPM), la electroactivarea diverselor tipuri de zer, cu un conținut proteic initial diferit, a fost cercetată în 7 configurații. Fracțiile proteice extrase din zer în CPM au fost analizate prin electroforeză cu dodecil sulfat de sodiu (SDS-PAGE) și concentrația gelului de poliacrilamida nedenaturant (PAAG) de 15%. Rezultate. Electrofracționarea zerului și obținerea CPM cu un conținut proteic predeterminat, și anume cu β-Lg, a fost demonstrată la prelucrarea a trei tiputi de zer, în regimuri de tratament diferite, cercetate în 7 configurații. Gestionarea corectă a electroactivării,cu variația regimurilor de tratament, permite electrofracționarea diferitelor subproduse lactate. Concluzii. Cantitatea maximă de β-Lg, extrasă în CPM la electroactivare, constituie 66-71%, în funcție de zerul procesat și de regimurile de tratare. Este evident că volumul de extragere a β-Lg din zerul cu un conținut proteic inițial mai mic, în CPM este mai mare. Temperaturile înregistrate permit formarea CPM fără denaturare termică.
