Abstract:
Background. Delayed tooth eruption it’s a tooth development disturbance that represents the emergence
of a tooth into the oral cavity at a time that deviates from the established norms. Proper screening and
diagnosis could minimize the resulting functional and esthetic problems. Objective of the
study. Optimizing the diagnosis and treatment approach in delayed tooth eruption by analyzing the
etiopathogenesis and providing the clinical and paraclinical examination. Material and Methods. The
study included 10 patients aged between 7 and 16 years old, who had dental eruption disturbances.
Diagnostic methods used: clinical and paraclinical examination (photostatic examination, biometric
study of diagnostic models, orthopantomography, cephalometrics, CBCT). Results. The etiological
factors (genetic, systemic, local) and pathogenesis were analyzed to develop an algorithm of the
diagnosis and treatment plan. Following the study, it was established that local factors predominate, in
50% cases - dento-alveolar discrepancies, 30% - supernumerary teeth, 10% - retention of temporary
teeth, 10% - cleft lip and palate. The treatment approach included removal of the obstacle, creation of
the necessary space on the arch, surgical exposure if needed, depending on age and clinical
conditions. Conclusion. Delayed tooth eruption is a disturbance with an impact on the development of
the dento-maxillo-facial complex. Proper detection and identification of the cause contributes
significantly to a proper treatment approach and at the right time to ensure balanced dento-maxillo-facial
development.
Introducere. Erupția dentară tardivă este o anomalie de dezvoltare ce reprezintă emergența dintelui în
cavitatea bucală la un termen ce deviază semnificativ de la normele prestabilite. Screening-ul și
diagnosticarea la timp a anomaliei poate minimiza problemele funcționale și rezultatele estetice. Scopul
lucrării. Optimizarea stabilirii diagnosticului și elaborării tacticii de tratament în erupția dentară tardivă
prin analiza etiopatogeniei, examinarea clinică și paraclinică. Material și Metode. Studiul descriptiv a
inclus 10 pacienți cu vârsta cuprinsă între 7 și 16 ani, ce prezentau anomalii dentare de erupție. Metodele
de diagnostic utilizate: examenul clinic și paraclinic (examenul fotostatic, studiul biometric al modelelor
de diagnostic, ortopantomografia, teleradiografia, CBCT). Rezultate. S-au analizat factorii etiologici
(genetici, sistemici, locali) și patogenia pentru a elabora un algoritm al diagnosticului și planului de
tratament. În urma studiului s-a stabilit că predomină factorii locali, în 50% – discrepanțele dentoalveolare, în 30% cazuri – dinții supranumerari, în 10 % cazuri – retenția dinților temporari, 10% –
despicături labio-palatine. Tactica de tratament a prevăzut înlăturarea obstacolului, crearea spațiului
necesar pe arcadă și expunerea chirurgicală în dependență de vârstă și condițiile clinice.
Concluzii. Erupția dentară tardivă este o anomalie cu impact în dezvoltarea complexului dento-maxilofacial. Depistarea precoce a acesteia și identificarea cauzei contribuie semnificativ la elaborarea unui
plan de tratament corect și propice pentru a asigura dezvoltarea armonioasă dento-maxilo-facială.
