Aspects of permanent teeth splinting in diseases of periodontal tissues and appeared occlusal disorders

Abstract

Background. Loss of supporting tooth structures, appeared pathological teeth mobility, occlusal disequilibrium, multiple teeth extraction in periodontal inflammation create indications for using permanent splint constructions that will withstand to horizontal and vertical forces developing during mastication. Objective of the study. Increasing effectiveness of complex treatment of patients with chronic generalised periodontitis Material and Methods. Were examined clinically and paraclinically 18 patients (8 m., 10 f.) aged 37-65 years, with chronic generalised periodontitis of varying degrees, complicated with partial absence of teeth. Depending on clinical situations for splinting mobile teeth and occlusal adjustment in complete patient rehabilitation, different combination of fixed and removable permanent splints-constructions were used. Results. To stop mobility of teeth and to restore occlusal equilibrium was performed individual prosthetic treatment with combination of different fixed and removable constructions of permanent splints-prosthesis. Choosing the optimal occlusal scheme and design of splinting system was determined by condition of remaining teeth periodontal tissues, number of extracted teeth, location of defect (s) and jaws relationships, and of course opinion of patient. Permanent immobilization of mobile teeth with forming a functionally strong block of teeth, and prosthetic reconstruction of defects of dental arches with occlusal equilibration allowed obtaining a long-term remission of pathological proces. Conclusion. Our immediate and long-term results of using permanent splint-prosthesis constructions and occlusal rehabilitation in complex treatment of periodontitis confirmed stabilization of destructive processes in alveolar processes, stop formation of new foci of destruction in all clinical cases

Introducere. Pierderea structurilor de susținere a dinților, mobilitatea patologică a dinților, dezechilibrul ocluzal, extracția multiplă a dinților în inflamații parodontale creează indicații pentru utilizarea unor construcții de imobilizare permanente, care vor rezista la forțele orizontale și verticale. Scopul lucrării. Creșterea eficacității tratamentului complex al pacienților cu parodontită cronică generalizată Material și Metode. Au fost examinați clinic și paraclinic 18 pacienți (8 b., 10 f.) cu vârsta cuprinsă între 37-65 ani, cu parodontită cronică generalizată, de diferite grade, complicată cu absența parțială a dinților. În funcție de situațiile clinice pentru șinarea dinților mobili și ajustarea ocluzală în reabilitarea completă a pacienților s-au utilizat diferite combinații de construcții permanente fixe și mobilizabile. Rezultate. Pentru stoparea mobilității dentare și restabilirea echilibrului ocluzal a fost efectuat individual pentru fiecare caz clinic tratamentul protetic folosind combinația diferitelor șineproteze fixe și mobilizabile. Alegerea schemei ocluzale optime și proiectarea sistemului de șinare pentru tratament a fost determinată de starea țesuturilor parodontale ale dinților restanți, numărul de dinți extrași, locația defectelor și relațiilor maxilare și, desigur, de părerea pacientului însuși. Imobilizarea permanentă cu formarea unui bloc de dinți puternici funcțional și reconstrucția defectelor arcadelor dentare cu echilibru ocluzal a permis obținerea remisiei a patologiei pe termen lung. Concluzii. Rezultatele imediate și pe termen lung ale utilizării unor construcții permanente de proteză-splint și reabilitare ocluzală în tratamentul complex al parodontitei au confirmat stabilizarea proceselor distructive în procesele alveolare și încetarea formării de noi focare de distrugere.