Abstract:
Background. The static and dynamic controls of mechanoreceptors in dentate patients strongly differ
from the ones with full implant restorations. The surface electromyography can serve as a control
element during the or after the dental treatment. Objective of the study. Evaluation of surface
electromyography indexes during the adjustment and delivery of fixed full implant supported
restorations. Material and Methods. The study included 13 completely edentulous patients aged
between 38 and 68 years old (55.76 ±2.62 years). Ten parameters were assessed during the
electromyography: TAL, TAM, MMR, MML, PocTA, PocTL, BAR, IMPACT, ASYM, TORS
comparing with the conventional method of occlusal adjustment during prostheses fixation. Results. In
seven patients the clinical occlusal adjustments coincided with the parameters provided by the software
presenting symmetrical muscular function. High values above 50µV, were recorded in 5 muscles (left
temporalis 2 cases, right temporalis 3 cases, left masseter 3 cases, right masseter 2 cases). Three cases
presented clinically acceptable symmetry of muscle function. In 3 cases out of 13 was not possible to
equilibrate the muscular function despite the clinically adjusted prostheses. Conclusion. There are
multiple factors that can influence the results of surface electromyography giving different values even
in same patients. Thus, this method must not replace but complete the conventional occlusal adjustment
procedures providing additional information.
Introducere. Controlul dinamic și static al mecanoreceptorilor la pacienții dentați diferă mult de cel al
pacienților cu proteze cu suport implantar. Electromiografia de suprafață poate servi ca element de control
al tratamentului stomatologic pe parcursul și după finalizarea acestuia. Scopul lucrării. Evaluarea
indicilor electromiografiei de suprafață la etapele de ajustare și fixare a restaurărilor totale fixe cu suport
implantar. Material și Metode. În cadrul studiului au fost incluși 13 pacienți cu vârsta cuprinsă între 38 și
68 ani (55.76 ±2.62 ani) cu edentații totale. În cadrul investigațiilor au fost determinați 10 parametri ai
electromiografiei: TAL, TAM, MMR, MML, PocTA, PocTL, BAR, IMPACT, ASYM, TORS comparând
cu metoda convențională de ajustare ocluzală la etapa de aplicare a protezelor. Rezultate. La 7 pacienți
contactele ocluzale ajustate convențional erau în concordanță cu parametrii electromiografici funcționând
simetric. În 5 cazuri au fost depistate valori crescute, mai mari de 50µV ale mușchilor temporali și maseteri
(2 temporal stâng, 3 cazuri temporal drept, 3 cazuri maseter stâng și 2 cazuri maseter drept). În 3 cazuri au
prezentat ușoare asimetrii, clinic acceptabile. În 3 cazuri din 13 nu s-a putut obține o echilibrare a funcției
musculare la electromiografie în pofida unor contacte ocluzale echilibrate clinic. Concluzii. Există
multipli factori care pot influența rezultatul electromiografiei de suprafață cu obținerea diferitor valori la
același pacient. Deci, această metodă nu trebuie să înlocuiască, ci mai degrabă să completeze cu date
suplimentare metoda convențională de ajustare ocluzală.
