Abstract:
Background. In Romanian linguistics the interest in eponyms is a moderate one, given that, formed
from the proper names, this category of common names has adapted so well that no reference is made
to anthroponyms.This fact is particularly evident in the medical domain, where the eponymes are quite
numerous. Objective of the study. The paper demonstrates the formation of eponyms, their typology,
also the place of Romanian eponyms in a international lexicography. Material and Methods. Research
in the field of eponimes, medical ones in particular, in Romanian linguistics is insignificant, therefore
the study was focused on the analysis of dictionaries, articles, monographs in English, as well as existing
Romanian researches. Results. Eponyms have been studied in various articles from a non-linguistic
perspective, which has aroused controversy over their role and place in the spheres of use, such as
medicine. Here the diversity of eponyms can be classified into several semantic categories. And, given
provided that they come from a proper name, in the process of transition, they undergo certain
orthographic, semantic and grammatical changes. However, in medical terminology, a special role in
the development of the eponymous vocabulary is played by researchers and scientists, who have left
their mark on their own name both locally and internationally. Conclusion. Eponyms are words with a
special historical and cultural value, which are often omitted, lost or ignored by dictionaries and
specialized studies. In medical researches in recent years, there is evidence of a noticeable decrease in
the use of this nominative technique in medicine.
Introducere. În lingvistica românească interesul față de eponime este unul moderat, deoarece formate
de la apelative, această categorie de nume comune s-a adaptat astfel, încât nu se mai face referință la
antroponime. Acest fapt este, îndeosebi, relevat în medicină, unde eponimele sunt destul de
numeroase. Scopul lucrării. Studiul demonstrează formarea eponimelor, tipologia, dar și locul
eponimelor românești în lexicografia internațională. Material și Metode. Cercetările din domeniul
eponimelor, al celor medicale în special, în lingvistica românească sunt nesemnificative, de aceea studiul
a fost axat pe analiza dicționarelor, articolelor, a monografiilor în limba engleză, dar și a cercetărilor
românești existente. Rezultate. Eponimele au fost abordate în diferite studii din perspectivă non
lingvistică, ceea ce a trezit polemici privind rolul și locul acestora în sferele de utilizare, cum ar fi în cea
medicală. Aici eponimele, destul de diverse, pot fi clasificate în mai multe categorii semantice. Dat fiind
faptul că acestea provin de la un nume propriu, în procesul de trecere, în mod inevitabil, suportă anumite
modificări de ordin ortografic, semantic și gramatical. Astfel, în terminologia medicală un rol deosebit
în dezvoltarea vocabularului eponimic îl au unii cercetători și savanți care și-au lăsat amprenta propriului
nume atât la nivel local, cât și internațional. Concluzii. Eponimele sunt cuvinte cu o valoare istorică și
culturală deosebită, care, deseori, sunt omise, pierdute sau ignorate de dicționarele și studiile de
specialitate. În cercetările medicale din ultimii ani se atestă o diminuare vizibilă a utilizării acestei
tehnici denominative în medicină.
