Professional exhaustion syndrome or burnout

Abstract

Background. Professional exhaustion syndrome is an increasingly common condition among health care workers and medical students. The term burnout was first used by H. Freudenberger in 1974 to describe the symptoms of depletion and decreased performance manifested by trainees. Objective of the study. To study and inform on the potential causes of burnout (BO) in health professionals. Material and Methods. In this paper we focused on researching works performed on the syndrome, focusing on the method of observation. Results. Burnout is a behavioral syndrome caused by prolonged exposure to stress, characteristic of healthcare professionals due to the physical and cognitive requirements to provide quality care. Susceptibility to burnout may be related to the level of education, field of specialization, work schedule and gender, with women having a higher predisposition. Medical students from years I-III are also prone to develop burn-out, common causes being high educational requirements, lack of rest, minimal social contact with family and friends, busy university program, night services, but also competition. Conclusion. The widespread manifestation of burnout among health professionals is a general risk to the medical system, affecting the efficiency and quality of medical services.

Introducere. Sindromul de epuizare profesională este o afecțiune frecvent întâlnită în rândurile lucrătorilor medicali și a studenților la medicină. Termenul de burnout a fost utilizat în premieră de H. Freudenberger în 1974 pentru a descrie semnele de epuizare și scăderea performanței manifestate de stagieri. Scopul lucrării. Studierea și informarea asupra potențialelor cauze de apariție a burnout-ului (BO) la specialiștii din sănătate. Material și Metode. În această lucrare ne-am axat pe studiul lucrărilor efectuate asupra sindromului, axându-ne pe metoda observației. Rezultate. Burnout-ul este un sindrom comportamental cauzat de expunerea prelungită la stres, caracteristic cadrelor medicale din cauza cerințelor fizice și cognitive de a presta o asistență medicală calitativă. Susceptibilitatea la epuizarea profesinală poate fi legată de nivelul de studii, domeniul de specializare, programul de lucru și sexul, femeile având o predispoziție mai mare. Studenții de la medicină din anii I-III sunt și ei predispuși să dezvolte burnout, cauze frecvente fiind cerințele educaționale ridicate, lipsa de odihnă, contact social minim cu familia și prietenii, program universitar încărcat, servicii de noapte, dar și concurența. Concluzii. Manifestarea pe scară largă a burnout-ului în rândurile specialiștilor în domeniul sănătății reprezintă un risc general pentru sistemul medical, afectând randamentul și calitatea serviciilor medicale.