Clavicle fractures in children

Abstract

Background. Clavicle fractures are one of the most common fractures encountered in orthopedic practice. Its frequency results from a direct lateral fall or from a direct hit on a person (85%), and represents up to 5% of all fractures and up to 44% of scapular girdle fractures. Objective of the study. Carrying out a complex study about the etiopathogenesis, clinical and paraclinical diagnosis, conservative and surgical treatment of clavicle fractures in children. Material and Methods. This study is the result of a retrospective statistical study performed on hospitalized and treated cases between 2018 and 2020 with the diagnosis of clavicle fracture. This study was performed in a group of 67 patients diagnosed with a clavicle fracture. Results. Most clavicle fractures are successfully treated orthopedically: Dessault bandage (for the medial third, lateral third and middle third, without displacement), bandage in 8 Watson-Jones or immobilization with Delbet rings. Even if the fracture does not consolidate or get consolidate in a vicious position or if a vicious callus occurs, the functional results are good. Conclusion. Most clavicle fractures result from indirect trauma, can occur at any age and in both genders. By the age of 0-10, treatment is conservative. The most used surgical technique is fixing the bone with Kirschner wires and immobilization. Introducere. Fractura de claviculă este una dintre cele mai comune fracturi întâlnite în practica ortopedică. Frecvența ei este determinată de căderea directă lateral sau de lovirea directă asupra omului (85%), și reprezintă până la 5% dintre toate fracturile și până la 44 % dintre fracturile centurii scapulare. Scopul lucrării. Efectuarea unui studiu complex cu referință la etiopatogenia, diagnosticul clinic și imagistic, tratamentul conservator ortopedic al fracturilor de claviculă. Material și Metode. Lucrarea de față este rezultatul unui studiu statistic retrospectiv, efectuat pe cazuri de internare și tratare în perioada 2018-2020, în cadrul clinicii cu diagnosticul de fractură de claviculă. Studiul dat a fost efectuat pe un lot de 67 de pacienți cu diagnosticul de fractură de claviculă. Rezultate. Majoritatea fracturilor de claviculă sunt tratate cu succes ortopedic: bandaj Dessault (pentru treimea medială, treimea laterală și treimea medie, fără deplasare), bandaj în 8 Watson-Jones sau imobilizarea în inele Delbet. Chiar dacă fractura nu consolidează sau consolidează într-o poziție vicioasă, sau dacă apare un calus vicios, rezultatele funcționale sunt bune. Concluzii. Majoritatea fracturilor de claviculă sunt produse prin mecanism indirect, se întâlnesc la orice vârstă și la ambele sexe. Până la vârsta de 0-10 ani, tratamentul este conservator. Tehnica chirurgicală cea mai utilizată: adaptarea fragmentelor și fixare cu broșe Kirschner, imobilizare.