| dc.description.abstract |
Sumar. Sindromul de detresă respiratorie prin deficit de surfactant (SDR
DS) este o patologie pulmonară a nou-născutului care este cauzată de deficit de
surfactant în pulmonii imaturi. Incidența și severitatea SDR DS este invers proporțională cu vârsta de gestație. Trăsătura principală, insuficiența de surfactant
din cauza imaturității pulmonare, apare cel mai frecvent în nașterea prematură,
dar și în cazul maturizării pulmonare întârziate. Există factori de bază care
modelează gradul de severitate al SDR DS sunt imaturitatea structurală a pulmonilor și volumul surfactantului, care sunt determinați de gradul de dezvoltare
pulmonară. Există și factori care influențează secundar apariția SDR DS, așa ca
terapia de substituție cu surfactant și leziunile pulmonare. Scorul SILVERMAN
permite aprecierea gradului de suferință respiratorie a nou-născuților prematuri.
Tabloul clinic al SDR DS include: tahipnee, cianoză, geamăt, stridor inspirator,
bătăile aripilor nazale, alimentația dificilă, retracții intercostale/ subcostale/ suprasternale. La examenul radiografic se determină reducerea transparenței ambilor plămâni, cu aspect de sticlă mată și prezența bronhogramelor aerice bilaterale. Scopul terapiei de substituție cu surfactant ‒ a evita intubarea endotraheală,
dacă este posibil, sau a reduce timpul de aflare la suport ventilator. Este recomandată metoda INSURE când copiii manifestă semne de SDR DS și necesită
oxigen mai mult de 30% pentru a menține valorile SaO2 în limitele normei.
LISA (Less Invasive Surfactant Administration) este o metodă nouă de administrare non-invazivă a surfactantului prin tub endotraheal în prezența respirațiilor
spontane a nou-născutului. Suportul respirator non-invaziv este definit ca orice
formă de suport respirator care nu se realizează prin tubul endotraheal. Acesta
include: CPAP nazal, ventilare cu presiune pozitivă intermitentă (NIPPV) și oxigen umidificat prin canule nazale cu flux înalt. |
en_US |