Abstract:
Sumar. În contextul postmodern, competența interculturală se impune prin
necesitate și actualitate pentru cetățeanul fiecărei țări, de vreme ce procesul de
globalizare se află în plină expansiune. Toate ariile curriculare actuale și cele
viitoare din palmaresul curricular național vor avea în viitor educația interculturală, cu avantajele și problemele inerente ce le impune. De aceea, cadrele didactice de la toate treptele de școlaritate vor avea nevoie de pregătire continuă în
domeniu, de sensibilizare și de orientare adecvată. Deși aceste deziderate nu sunt
deloc noi pentru realitatea noastră, vom propune câteva demersuri didactice și
culturale posibil de extrapolat la contexte educaționale.
Înscriindu-se în aria competențelor civice, alături de cele personale și interpersonale, competența interculturală include toate formele de comportament
care permit fiecărei persoane să participe în mod eficace la viața socială și profesională, fiind legată în mod direct de bunăstarea individuală și colectivă.
Mesaje-cheie: Competența interculturală se formează prin toate dimensiunile educației, inclusiv prin intermediul noilor educații, care răspund în mod
promt la necesitățile lumii contemporane. Având la bază educarea toleranței de
ordin cultural, etnic, lingvistic, social, confesional etc., educația interculturală se
desfășoară pe tot parcursul școlarității obligatorii, continuând, în mod variat și
contextual, de-a lungul întregii vieți.
