Abstract:
Introducere. Borrelioza (boala Lyme) este o
maladie infecţioasă comună pentru animale și oameni,
cu un potenţial epidemic mare, devenind, în
ultimii ani, una dintre cele mai răspândite infecţii cu
focalitate naturală.
Agentul cauzal al borreliozei este Borrelia Burgdorferi,
iar vectorul de transmitere a infecţiei sunt
căpușele Ixodes ricinus.
Scopul lucrării este evaluarea tendinţei de
răspândire a procesului epidemic prin borrelioză în
municipiul Chișinău, în perioada 2002-2012.
Materiale și metode. Pentru determinarea
tendinţei procesului epidemic în borrelioză, au fost
folosite datele oficiale statistice și datele anchetării
focarelor, cu prelucrarea lor statistică.
Primele date despre prezența borreliozei în
Moldova au fost înscrise în darea de seamă a medicului-
bacteriolog al Staţiei Antipestică din Moldova,
Ala Marin, prezentată Comisiei de atestare a MS al RM
în anul 1992, în care se specifică faptul că în septem brie – decembrie 1991 au fost examinate 10 seruri
sangvine, colectate de la bolnavi cu streptodermie,
prurit, dermatită, în 8 dintre care au fost depistați
anticorpi către borrelii în titrele 1:40 și 1:160.
În următorii 9 ani, la Centrul de Igienă și Epidemiologie
municipal au fost declarate 10 cazuri
de borrelioză, însă aceste cazuri n-au fost incluse în
rapoartele statistice oficiale.
Borrelioza este inclusă în lista maladiilor infecţioase
de evidenţă și raportare statistică obligatorie
începând cu anul 2000. În anii de evidenţă și raportare
oficială a cazurilor de borrelioză (2000-2012), în
mun. Chișinău s-au depistat și raportat 404 cazuri
de borrelioză, incidența crescând de la 1 caz în anul
2000 până la 117 cazuri în 2012, sau de la 0,1 până
la 14,8% cazuri la 100000 populație.
Sporirea morbidităţii prin borrelioză s-a declanșat
în anul 2010. În anii 2010-2012, s-au depistat de
2,4 ori mai mulţi bolnavi decât în 10 ani precedenţi
(2000-2009) – 287 și, respectiv, 117 cazuri. Morbiditatea
medie multianuală pentru anii 2000-2009 constituie
11,7 bolnavi, pentru anii 2010-2012 – 95,6.
Sporirea morbidităţii prin borrelioză în ultimii ani
poate fi explicată prin informarea largă a populaţiei
despre consecinţele înţepării de căpușă, perfecţionarea
profesională a medicilor, lărgirea posibilităţilor de
utilizare a metodelor de laborator în diagnosticarea
borreliozei, dar și prin intensificarea circulaţiei agentului
cauzal în focarele naturale. Dacă în 1990-1991,
în primele studii ale nivelului de infectare a căpușelor
cu borrelii infecţiozitatea acestora constituia 12,4% ,
în anul 2012 ea a crescut până la 36,3%.
Cazuri de borrelioză se depistează pe pacursul
întregului an, dar cu o sezonalitate pronunţată în lunile
iunie – august, fiind în strânsă corelare cu perioada
de activitate a vectorului de transmitere a infecţiei – a
căpușelor. Sporirea morbidităţii debutează în luna
mai, atinge indici maximali în iulie, iar din octombrie
se stabilește în limitele morbidităţii intersezoniere.
Borrelioza afectează ambele sexe, însă mai
frecvent (67,9%) fac boala femeile, fiind mai ușor
atacate de căpușe datorită vestimentaţiei specifice
sexului feminin.
În structura de vârstă a bolnavilor de borrelioză
devieri esenţiale nu există, iar în structura socială
predomină persoanele neangajate în câmpul muncii
(35,5%) și pensionarii (14,2%). Locul contactării cu
căpușele sunt spaţiile verzi urbane (69,3%).
Pe parcursul a. 2010-2012, la Centrul de Sănătate
Publică Chișinău au fost declarate 361 persoane cu
suspiciune la borrelioză, diagnosticul primar fiind confirmat
în 287 cazuri, inclusiv 45 (15,7%) numai în baza
simptomelor clinice și 242 (84,3%) – în baza semnelor
clinice și rezultatelor investigaţiilor de laborator.Boala s-a manifestat, preponderent, în formele
ușoară și medie, fapt ce a influenţat nivelul spitalizării,
ultimul variind în limitele 11,1-23,7% în ultimii
trei ani. Depistarea timpurie a bolii și tratamentul
adecvat sunt garanţia prevenirii formelor cronice și
recidivante de borrelioză.
