Abstract:
Introducere. Evoluţia infecţiilor nosocomiale
(IN) are un caracter dinamic, fiind dependentă de
numeroși factori. Monitorizarea terapiei cu antibiotice în cadrul acţiunilor de supraveghere a infecţiilor
nosocomiale cu includerea rezultatelor în Ghidul
pentru practică epidemiologică de spital are ca scop
ameliorarea semnificativă a evoluţiei acestei patologii iatrogene.
Scopul studiului a urmărit limitarea infecţiilor
nosocomiale prin standardizarea recomandărilor de
antibioterapie. Obiectivele studiului au constat în supravegherea sistematică a incidenţei IN apărute în
perioada 2002-2011, concomitent cu înregistrarea
evoluţiei rezistenţei la antibiotice a tulpinilor microbiene izolate de la pacienţii spitalizaţi în sectiile de
Chirurgie toracică, Terapie intensivă și Pneumologie
ale Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Iași.
Material și metode. Studiul longitudinal, care
a inclus pacienţii spitalizaţi, a urmărit identificarea
incidenţei IN, conform definiţiei de caz, și a cauzelor
de producere a acestora prin înregistrarea factorilor
de risc cu ocazia anchetei epidemiologice. Din datele
laboratorului de microbiologie privind tulpinile cu
semnificaţie clinică izolate din produselele patologice (spută, lichid pleural, aspirat bronșic, secreţie
din plaga postoperatorie etc.) a fost analizată sensiblitatea acestora la antibiotice.
Rezultate. În perioada studiată au fost identificate cazurile de IN în serviciile de Terapie intensivă
și Chirurgie toracică. Numărul total al acestora a
fost 180, cu variaţii de la 48 în anul 2002 la 6 în 2011
și o incidenţă specifică de 1,52 IN pleurale/ 100 de
pacienţi internaţi. După forma clinică au predominat IN de plagă operatorie profundă (pleurale) și,
respectiv, superficială. Etiologia IN a fost dominată
de tulpinile multiplurezistente de Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus, iar cele respiratorii,
fără caracteristici de nosocomialitate, Streptococcus
pneumoniae și Haemophilus influenzae.
Strategia generală în IN este de antibioterapie
de dezescaladare și utilizarea asocierii unui antibiotic
de ultimă generaţie (precum linezolid/vancomicină)
cu un aminoglicozid de ultimă generaţie sau o fluorochinolonă în infecţiile cu stafilococ, iar în cele cu
Pseudomonas – a carbapenemelor, urmate de asocierea de peniciline cu inhibitori de betalactamaze,
cu sau fără aminoglicozid.
Concluzii. Beneficiile colaborării dintre clinician, infecţionist, epidemiolog și microbiolog sunt
cuantificate prin scăderea riscului și incidenţei IN,
iar informaţiile privind profilul de sensibilitate a
tulpinilor microbiene izolate oferă posibilitatea antibioterapiei adecvate. Elaborarea unui ghid naţional,
cu recomandări generale, la care fiecare spital, să
asocieze rezultatele analizei anuale a particularităţilor profilului de rezistenţă a tulpinilor circulante în
unitatea medicală proprie, reprezintă o necesitate în
contextul actual în care patologia infecţioasă indusă
de riscul infecţiilor nosocomiale generează suferinţă
și invaliditate pentru pacienţi, dar și pierderi economice importante pentru sistemul de sănătate.
Description:
Universitatea de Medicina şi Farmacie Gr. T. Popa, Iaşi, România, Disciplina de Asistenţa Primară a Stării de
Sănătate şi Epidemiologie, Unitatea de Epidemiologie, Clinică Iaşi, Disciplina de Boli Infecţioase
