Abstract:
Actualitatea temei. Lărgirea permanentă a
spectrului de preparate antimicrobiene, utilizate
actualmente pe larg în practica medicală, creează
un șir de probleme. Cea mai importantă este selectarea tulpinilor spitalicești de microorganisme
antibiorezistente.
În majoritatea cazurilor, antibioticele sunt
administrate fără investigație microbiologică prealabilă cu determinarea antibiogramei. Totodată, este
regretabil faptul că terapia antibacteriană deseori nu
este corectată nici după obţinerea rezultatelor investigaţiilor respective de laborator. În asemenea cazuri
tratamentul devine formal, ineficient, se măresc vădit
termenele de spitalizare, crește volumul aplicat de
preparate medicamentoase și manipulări medicale,
condiţionând scumpirea tratamentului.
Obiective: studierea structurii microflorei izolate din biosubstraturile pacienților și determinarea
antibiorezistenţei.
Rezultate. În urma examinării microbiologice
a materialelor biologice recepţionate de la pacientii
din sectiile Spitalului raional Călărași, s-a constatat
că mai mult de 90% din tulpinile izolate din biosubstraturile pacienţilor aparţin la 8 specii de agenţi
cauzali: E. coli (25,4%), S. viridans (19,5%), S. hemoliticus (15,1%), S. pneumoniae (12,5%), P. aeruginosa, K.
pneumoniae, S. aureus, S. epidermidis, Candida etc.
Pe parcursul anului 2011, au fost examinate
1013 probe colectate din instituţiile medicale din
medicina primară (52,3%) și din secţiile Spitalului raional (47,3%). Biosubstraturile au fost: urina (39,1%),
sputa (17,7%), eliminări din vagin (29,4%), nazofaringe (9,9%), puroi din plagă (3,9%) ș.a.
Speciile de microorganisme depistate în raport
cu categoria de instituţie medicală (primară sau spitaliceacă) diferă prin tulpinile predominante. Astfel,
în biosubstraturile prelevate de medicina primară
prevalează E. coli – 35,4%, S. viridans – 18,8% și S.
hemoliticus – 18,3%, pe când în biosubstraturile din
secţiile spitalului mai frecvent s-a depistat S. pneumoniae – 22,6%, S. viridans – 20,2%, și E. coli – 15,1% .
Reieşind din materialul examinat, s-a constatat
că din spută s-a izolat preponderent S. pneumoniae,
S. viridans şi Hemofilis influientzae, cu o rată, respectiv, de 57,2%, 14,7% şi 13,5%. Din urină s-au izolat
mai frecvent E. coli (61,2%) şi enterococi (17,4%). În eliminările din vagin predomină S. viridans (25,8%),
E. coli (21,2%), Enterococcus (19,9%) şi S. hemoliticus
(9,9%). În probele din nazofaringe prevalează S.
viridans – 44,2%, S. aureus – 14,7% şi S. hemoliticus
– 40,0%, iar din eliminările din plagă s-au izolat preponderent S. aureus – 62,5%, S. viridans – 25,5% şi S.
hemoliticus – 15%. Deosebiri semnificative între tipurile de microorganisme depistate conform categoriei
instituţiei medicale nu s-au observat.
Ca urmare a monitoringului rezistenţei microorganismelor depistate faţă de antibiotice, s-a constatat că microflora izolată de la pacienţi manifestă
o polirezistenţa înaltă faţă de antibiotice, atingând
pentru unele antibiotice chiar și 100%. Peste 30%
din microorganismele depistate în biosubstraturile
de la pacienţii ce se adresează primar după asistenţă
medicală la medicul de familie sunt polirezistente
faţă de antibiotice, iar cele depistate la bolnavii spitalizaţi depășesc 60%.
S-au dovedit a fi rezistente faţă de peniciline
90% din toate microorganismele depistate; faţă de
blactamaze – K. pneumoniae (75%), E. coli (80,4%);
faţă de cefepime – E coli (56%), P. aerogenoza
(63,6%).
Totodată, microorganismele izolate au manifestat rezistență joasă față de următoarele antibiotice: S. aureus față de vancomicină – 4,8%,
ciprofloxacină – 9,5% şi rimfapicină – 11,9%; P. aeruginosa față de amikacină – 18,2%; S. pneumoniae față
de gentamicină – 2,6%, chloramphenicol – 10,5%; E.
coli față de imipenem – 4,6%, cefoperazon – 11,4%;
K. pneumoniae față de eritromicină, chloramphenicol,
gentamicină şi kanamycină – 100%; enterococii faţă
de gentamicină – 17,8% şi tetraciclină – 16,8%.
Principalii factori care contribuie la rezistenţa
antimicrobiană sunt:
• utilizarea necorespunzătoare și iraţională de
medicamente antimicrobiene, inclusiv în zootehnie;
• sisteme insuficiente pentru asigurarea calităţii
și furnizării neîntrerupte de medicamente;
• sisteme slabe de supraveghere și control al
preparatelor antibacteriene;
• arsenalul limitat de măsuri de diagnostic, de
medicamente și vaccinuri, precum și cercetarea și
dezvoltarea insuficientă de noi medicamente.
Concluzii. Luând în consideraţie faptul că
actualmente rezultatele studiului rezistenţei la
antibiotice pot fi obţinute doar peste 48-96 de ore,
devine importantă determinarea și analiza microflorei frecvent izolate de la pacienţi. Aceasta permite
elaborarea nomenclatorului de antibiotice elective
și de rezervă, care trebuie recomandate staţionarului concret, într-un timp concret și, uneori, pentru
nosologia concretă.
