Abstract:
Infecţia nosocomială a devenit una din problemele majore ale asistenţei medicale contemporane.
Morbiditatea prin infecţiile nosocomiale crescută,
consecinţele grave, pierderile economice rezultate
din costurile îngrijirilor suplimentare impun adoptarea unor strategii cu obiective concrete, orientate
spre implementarea unor măsuri de prevenire și
control al infecţiilor nosocomiale.
Caracteristica comună a acestor infecţii, pe lângă indexul de gravitate crescut și dificultăţile privind
eficienţa terapiilor obișnuite, este aceea că ele apar la
persoane cu diferite boli pentru care primesc îngrijiri
medicale și care, prin boala de bază sau prin terapia
primită, au o deficienţă imună mai mult sau mai puţin
accentuată, cu limitarea posibilităţilor de apărare
prin mijloace biologice naturale, proprii. După modul de realizare a infecţiei, infecţiile
nosocomiale pot fi:
- infecţii primare, importate în instituţia medicală sau exportate din ea prin transmiterea
infecţiei de la personalul de îngrijire la pacient,
de la vizitatori la pacient, de la pacient la pacient sau de la bolnav sau vizitator la personalul
medico-sanitar;
- infecţii nosocomiale secundare, încrucișate, de
la pacient la pacient, prin mecanisme complexe de transmitere a infecţiei în condiţiile unor
manopere / proceduri și tehnici de îngrijire
/ investigare și tratament efectuate de către
personalul de îngrijire.
Prima categorie este în mare măsură sub influenţa terenului biologic al bolnavului îngrijit și
supravegherea stării de sănătate a persoanelor din
anturajul bolnavului din instituţia medicală. A doua
categorie de infecţii este condiţionată de modul
de comportament profesional al personalului, de
corectitudinea decontaminării mediului din spital,
complexitatea riscului infecţios legat de îngrijirea
necesară și tratamentul aplicat bolnavului.
Prezenţa obligatorie a triadei factorilor epidemiologici principali – sursa de infecţie, calea de
transmitere și organismul receptiv – este valabilă
și pentru cazul procesului epidemiologic de constituire a infecţiei nosocomiale. Absenţa oricăreia
dintre aceste trei componente exclude posibilitatea
apariţiei infecţiei nosocomiale
Antibioterapia, abuzul de antibiotice au determinat apariţia unor microorganisme de spital cu o
rezistenţă semnificativă la antibioticele și chimioterapicele uzuale și larg accesibile.
În transmiterea infecţiei sunt mai frecvente trei
mecanisme: contactul direct sau indirect, cel aerogen
și prin obiecte contaminate. În timpul îngrijirilor medicale acordate și în condiţiile de spital, majoritatea
căilor de transmitere trebuie considerate ca factori
de risc controlabili.
