Abstract:
Introducere. Resursele umane medicale în
activitatea lor adesea înregistrează traumatisme,
înţepături, arsuri cu ingredienţii, materialele biologice sau vin la serviciu deja infectaţi, cu panaricii, boli
transmisibile sau prezentându-se ca și transmiţători
de boli (hepatite, dizenterie etc.). Deși medicii cunosc
aceste lucruri, planul financiar, nevoile materiale îi
impun să lucreze uneori fără măsuri de precauţie,
care adesea pot deveni fatale pentru organizaţii
întregi.
Scopul lucrării a fost contribuţia la asigurarea
unei stări de sănătate bune a populaţiei ţării, parte
componentă a căreia sunt resursele umane medicale
și pacienţii.
Obiective:
- identificarea factorilor de risc profesionali în
activitatea personalului medical,
- determinarea structurii bolilor profesionale în
unităţile medicale studiate,
- analiza informaţiei obţinute,
- cuantificarea impactului factorilor de risc asupra
personalului medical,
- formularea previziunilor,
- elaborarea de strategii și planuri,
- elaborarea unui sistem de monitorizare,
- elaborarea metodelor de evaluare a mâsurilor
luate,
- studiul posibilităţilor de includere a aportului
intersectorial, interdepartamental.
Material și metode. Personalul medical (600
de persoane) a fost examinat ca un sistem bio-psihosocial: ca organism biologic, ca personalitate și ca
purtător de riscuri.
Rezultate. Au fost identificate 5 clustere de factori de risc. Printre factorii de risc profesionali 79.7%
intervievaţi au indicat contactul aerogen cu bolnavii;
95.9% – contactul cu sângele bolnavilor; 90.5% – accidentele în muncă (cu înţepătoare, tăietoare etc.); 87.8% – contactul cu materiale bioptice, plăgi purulente; 59.5% – contactul cu mase vomitive de la bolnavi; 59.5% – contactul cu substanţe dezinfectante;
39.2% – nerespectarea normelor de protecţie; 68.9%
– lipsa condiţiilor și a echipamentului de protecţie;
39.2% – suprasolicitarea; 17.6% – radiaţia (existenţa
monitoarelor radioactive în sălile de operaţii).
În clusterul factorilor de risc psihologici au fost
incluse: 31.1% – stresul pentru reușita intervenţiilor
chirurgicale; 47.3% – stresul în procesele defectuoase
de comunicare cu pacienţii. Pentru clusterul de factori organizatorici, cu 36.5% a fost indicata proasta
organizare a muncii; cu 35.1% – nerespectarea
normelor esteticii; 17.6% – nerespectarea normelor ergonomice la locul de muncă etc. În clusterul
factorilor de risc sociali, cu 23% – lipsa de locuinţă;
85.1% – salariile mici; 62.2% – birocraţia existenţă; cu
41.9% – nesiguranţa; cu 35.1% – indiferenţa etc.
Drept boli asociate activităţii lor personalul
medical a indicat: 12.2% – hepatitele; 1.4% – sifilisul;
1.4% – HIV; 5.4% – TBC; 10.8% – rujeola, rubeola,
oreionul contactate de la bolnavi; 5.4% – nevrozele;
cu 4.1% – bolile psihice; 16.2% – bolile alergice; cu
5.4% – bolile alergice de sistem (lupus psoriazis).
Concluzii. Cele mai frecvente boli rezultate sunt
hepatitele, sifilisul, HIV, TBC, maladiile infecţioase,
nevrozele, bolile alergice. Respectarea normelor
sanitar-epidemiologice este unul dintre factorii de
profilaxie a bolilor nosocomiale.
