Herniile diafragmatice

Abstract

Scop: elaborarea algoritmului de diagnostic pozitiv şi diferenţial al herniilor diafragmatice. Materiale şi metode. Cercetarea a inclus 554 de pacienţi cu hernii diafragmatice, consultaţi în IMSP SCR şi CMF Galaxia în perioada 2010-2012. Pacienţii au fost supuşi examenului radiografic simplu, tomografiei toracice şi mediastinale clasice, examenului baritat al TGI, ultrasonografiei, metodelor endoscopice, TC şi IRM la necesitate. Rezultate. Studiul a determinat următoarea incidenţă a herniilor: herniile hiatale fixate au fost diagnosticate în 29 de cazuri, cele nefixate – în 485 cazuri; herniile paraesofagiene – în 20 cazuri; herniile diafragmatice prin fisura Boghdalek – 12 cazuri, prin fisura Larrey – 4, prin fisura Morgagni – 4 cazuri. Radiografia simplă a pus în evidenţă: ascensiunea diafragmei, conturul diafragmatic iregulat și vag, dispariţia pungii de aer stomacale, prezenţa organelor hernioase în torace, mediastinul deplasat, hipoplazia plămânului ipsilateral în herniile congenitale. Examenul radioscopic a determinat: mobilitatea diminuată a diafragmei în herniile congenitale și posttraumatice, mobilitate diafragmatică paradoxală în herniile diafragmatice mari congenitale sau ruptura pediculelor diafragmatice. Examenul baritat al TGI a permis: determinarea organului herniar, precizarea dimensiunilor defectului herniar, esofagul sinuat, cercul Schatzki transparent, poziţia cardiei, reductibilitatea herniei, esofagită de reflux, ulcere esofagiene. FEGDS, TC, IRM au confirmat diagnosticul. Concluzie. Radiografia și radioscopia toracică simplă oferă posibilitatea de suspectare a herniei; examenul baritat al TGI ajută la determinarea segmentului TGI herniar și caracterul defectului diafragmatic; IRM, TC și USG sunt indicate pentru stabilirea conţinutului sacului hernios, interrelaţiilor anatomice complexe dintre structurile hernioase, caracterizarea complicaţiilor herniei diafragmatice.