dc.contributor.author |
Pantaz, Andrei |
|
dc.contributor.author |
Pripa, Valeriu |
|
dc.date.accessioned |
2021-02-18T18:57:53Z |
|
dc.date.available |
2021-02-18T18:57:53Z |
|
dc.date.issued |
2012 |
|
dc.identifier.citation |
PANTAZ, Andrei, PRIPA, Valeriu. Diagnosticul radioimagistic al acalaziei cardiei. In: Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină. 2012, nr. 4(43), pp. 108-109. ISSN 1729-8687. |
en_US |
dc.identifier.issn |
1729-8687 |
|
dc.identifier.uri |
http://revistaspemm.md/wp-content/uploads/2019/05/cm4_43_2012.pdf |
|
dc.identifier.uri |
http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/15604 |
|
dc.description |
USMF N. Testemiţanu, IMSP Spitalul Clinic Republican |
en_US |
dc.description.abstract |
Scop: aprecierea valorii de diagnostic a metodelor radioimagistice în acalazia cardiei, cu determinarea complicaţiilor timpurii.
Materiale și metode. Au fost analizate retrospectiv 16 fișe de observaţie ale pacienţilor cu acalazia
cardiei, care au fost trataţi în IMSP SCR, în perioada
2010-2012. Evaluarea s-a efectuat după următoarele
criterii: apartenenţa de sex, vârsta, vechimea bolii,
tratamentul efectuat, tabloul imagistic.
Rezultate. 12 (80%) pacienţi au fost depistaţi
primar; 3 (20%) pacienţi au fost diagnosticaţi cu complicaţii după tratamentul chirurgical. S-a determinat
predominarea acalaziei cardiei la femei faţă de bărbaţi
în raport de 3:1. Vârsta bolnavilor a variat în intervalul
23 – 67 de ani. Timpul debutului bolii a fost cuprins
în intervale de: 1-5 ani – 9 (60%) pacienţi; 5-10 ani – 5
(33%) și mai mult de 10 ani – 1 (7%) pacient.
Pentru aprecierea gradului de severitate a
acalaziei cardiei la acești pacienţi, au fost efectuate
investigaţii radioimagistice: radioscopia esofagului și
a stomacului cu substanţă de contrast – BaS04 – , efectuată la toţi pacienţii (100%) și FEGDS – la 4 pacienţi
(25%). În urma acestor investigaţii s-a pus diagnosticul
de: acalazie a cardiei gradul II – 5 (33%) bolnavi, gradul
III – 7 (47%) și gradul IV – 3 pacienţi (20%).
Principalele semne radiologice determinate
au fost: îngustarea porţiunii inferioare a esofagului
până la 2-5 mm pe o porţiune de 2-4 cm; dilatarea
suprastenotică a esofagului ce conferă acestuia forma de „cioc de pasăre”, „fusiform” sau „sigmoid”; lipsa
pungii de aer a stomacului. Toate acestea au permis
în 100% cazuri determinarea corectă a diagnosticului
și alegerea ulterioară a tehnicii chirurgicale.
Tehnica chirurgicală utilizată în cazul acestui lot
a fost: 13 (87%) cazuri – tehnica Heller-Dor; 1 (7%)
caz – tehnica Heller-Taupet și în 1 (7%) caz – esofagodilatare cu balon.
Concluzie. Examenul radiologic prin administrarea contrastului (bariu) reprezintă una dintre cele
mai eficiente metode de investigaţie în patologia
esofagiană și, nemijlocit, în acalazia cardiei. Fiind o
investigaţie dinamică, ea dă posibilitatea nu numai
de a evidenţia forma corpului esofagian, dar și de
a observa motorica esofagului în întregime, cu vizualizarea sfincterului inferior esofagian. Stabilirea
diagnozei radioimagistice corecte impune selectarea
unui tratament efectiv, pentru a înlătura dereglarea
de tranzit esofago-gastric. |
ro |
dc.language.iso |
ro |
en_US |
dc.publisher |
Asociația Obștească "Economie, Management și Psihologie în Medicină" |
en_US |
dc.relation.ispartof |
Sănătate Publică, Economie și Management în Medicină: Congresul al III-lea al medicilor-imagiști din Republica Moldova cu participare internaţională "Actualităţi în imagistica medicală", 26–28 septembrie 2012, Chişinău, Republica Moldova |
ro |
dc.title |
Diagnosticul radioimagistic al acalaziei cardiei |
ro |
dc.type |
Other |
en_US |