Particularităţi clinico-ecografice în abcesul la prostată

Abstract

Scopul lucrării. Abcesul glandei prostatice complică evoluţia procesului acut bacterian la fiecare al 10-lea pacient. În cazul neaplicării tratamentului timpuriu, procesul se poate complica cu sepsis. La apariţia abcesului prostatei contribuie lipsa tratamentului prostatitei bacteriale acute. Metode de bază în diagnosticul abcesului glandei prostatice este ultrasonografia transrectală. Materiale și metode. Particularităţile clinicoecografice ale abcesului glandei prostatice, studiate la 95 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 17 și 75 de ani, care au urmat tratament în perioada 2000-2010. Diagnosticul preventiv include examinarea clinică, de laborator și ultrasonografia transrectală a glandei prostatice. Rezultate. Particularităţile clinico-ecografice ale abcesului prostatei indică divergenţe de 59% între datele clinice de laborator și tabloul ecografic cu prevalenţă: 1. Forme atipice cu tablou clinic ștears la 80% din pacienţi. 2. Forme avansate cu complicaţii purulente la 30%. 3. Pacienţi cu statut imunodeficitar – 54%. 4. Cazuri de diagnostic întârziat al abcesului glandei prostatice, din cauza lipsei investigaţiei ultrasonografice pe parcursul tratamentului prostatitei acute – 51%. 5. Cazuri de abces al glandei prostatice cu rezultat bacteriologic negativ, ca urmare a antibioterapiei îndelungate în tratamentul prostatitei acute – 57 %. 6. Cazuri letale cauzate de abcesul glandei prostatice în urma septicemiei – 3 %. Luând în consideraţie aceste particularităţi, se evidenţiază 2 grupuri de pacienţi. Primul grup, cu vârsta de 25±5 ani, de regulă, purtători de HCV hepatită, având în anamneză infecţii urogenitale multiple. Al doilea grup – pacienţii de vârstă înaintată – 65±5 ani – care suferă de diabet zaharat tip II, obezitate și care au în anamneză diverse intervenţii chirurgicale transuretrale la prostată și la vezica urinară. Pentru aceștia sunt caracteristice forme solitare și necomplicate ale abcesului glandei prostatice. Raportul pacienţilor grupurilor I și II este de 2:1. Concluzii. În cazul procesului inflamator de geneză necunoscută, este necesar de a preîntâmpina dezvoltarea abcesului prostatei la următoarele grupe de pacienţi: la tineri care au suportat multiple infecţii urogenitale; la pacienţii de vârstă înaintată care suferă de diabet zaharat și care au suportat diferite intervenţii transuretrale; la bolnavii cu retenţie urinară acută și cu epididemită acută. Tuturor acestor pacienţi este obligatoriu de indicat în planul de investigaţii ultrasonografia transrectală a glandei prostatice, pentru a diferenţia prostatita acută de abcesul prostatei.