Abstract:
Scopul lucrării: diagnosticarea rapidă a
spondilitei anchilozante, care ar permite evitarea
invalidizării persoanelor, precum și menţinerea unei
mobilităţi a coloanei vertebrale cât mai fiziologice și
prevenirea anchilozării.
Materiale și metode. Au fost utilizate date
statistice arhivate, studiate în colaborare cu Clinica
de reumatologie a SCR și Clinica de reumatologie și
vicii dobândite a Institutului de Cardiologie din RM,
folosindu-se caracteristica după vârstă și sex a pacienţilor cu maladii autoimune reumatice exploraţi. Au
fost selectaţi 60 de bolnavi de spondilită anchilozantă idiopatică, dintre care 7 femei și 53 de bărbaţi, cu
vârsta cuprinsă între 17 și 65 de ani.
Pentru alcătuirea grupurilor de studiu au fost
cercetate fișele de observaţie clinică, radiografiile,
tomogramele liniare, imaginile scintigrafice, TC și
IMR ale tuturor pacienţilor spitalizaţi.
Rezultate. Conform datelor obţinute, spondiloatrita anchilozantă, sindromul Reiter și dermatomiozita afectează mai frecvent bărbaţii. Vârful
acestor procese revine vârstei de 31-40 de ani, ceea
ce coincide cu datele literaturii de specialitate.
Raportul morbidităţii prin spondilită anchilozantă
bărbaţi:femei este de 3:1, unde pacienţii de sex masculin au 88.3%, iar cei de sex feminin – 11.6%. Dintre
toţi bolnavii, 1/3 fac spondiloartrita anchilozantă cu
debutul afectării articulaţiilor periferice, restul au
debutul afectării scheletului axial.
Concluzii. Prezenţa sacroiliitei evidenţiate
pe radiografiile convenţionale sau timpurii și prin
explorări imagistice cu sensibilitate crescută, cum
ar fi rezonanţa magnetică nucleară sau tomografia
computerizată, stabilește devreme diagnosticul de
spondilită anchilozantă. Explorările imagistice pot
evalua severitatea afecţiunii, modificările leziunilor
în relaţie cu gradul deteriorării iniţiale sub influenţa
anumitor terapii și pot, de asemenea, evalua gradul
afectării viscerale ce apare în evoluţia bolii și care
influenţează prognosticul pentru acești pacienţi.
