Abstract:
Scop: studierea particularităţilor metodelor
de diagnostic radioimagistic la pacienţii cu mielom
multiplu, cu afectarea sistemului osteoarticular.
Materiale și metode. Pentru realizarea studiului au fost analizate retrospectiv 74 de fișe ale
pacienţilor cu diagnosticul de mielom multiplu (MM),
care s-au tratat în secţiile de hematologie 1 și 2 ale
IMSP Institutul Oncologic, în anul 2011.
Evaluarea s-a efectuat în baza chestionarului:
sexul, vârsta, afectarea sistemului osteoarticular,
tabloul imagistic, precizarea semnelor radiologice
primare și a semnelor de avansare a patologiei.
Pentru aprecierea gradului de severitate a maladiei
s-au utilizat următoarele investigaţii radioimagistice:
radiografia-standard la 100% (74) pacienţi și tomografia computerizată la 25% (18) pacienţi.
Rezultate. Raportul femei/bărbaţi a constituit
1,38:1, vârsta medie fiind de 58,9 ani. Stadiul I al
patologiei a fost diagnosticat la 8 pacienţi, stadiul
II – la 29 și stadiul III – la 37 pacienţi. Principalele
semne radiologice determinate au fost leziunile
osoase distructive de la 2 mm la 5 cm sau mai mult,
demineralizare osoasă severă. Existenţa mai multor
leziuni osteolitice a fost prezentă la 93% pacienţi,
întâlnite mai frecvent în oasele plate (craniene, scapulare ale coastelor, sternului, claviculelor, pelviene
și ale vertebrelor). În 89% (65) cazuri a fost întâlnită
afectarea coloanei vertebrale. 67% din pacienţi au
avut fracturi patologice. Compresia măduvei spinării
a fost vizualizată în 15% cazuri.
Concluzie. Radiografia-standard este o metodă de primă intenţie în depistarea MM. În cazul
MM asimptomatic, unde procesul distructiv este
în faza incipientă, se indică IRM, eficienţa căreia a
constituit 87,5%. Densitometria osoasă a permis
evaluarea obiectivă atât a schimbărilor cantitative,
cât și a celor calitative ale scheletului axial, având
o eficienţă de 77,4%, atât pentru diagnostic, cât și
pentru evaluarea evoluţiei patologiei. Sensibilitatea
TC a constituit 68,8%.
