Abstract:
Introducere. Oncocitomul renal (OCR) reprezintă o tumoră benignă, a cărui diagnostic este în mod
frecvent incidental. Cancerul cu celule renale (CCR)
este cea mai frecventă patologie malignă renală.
Ultrasonografia este în mod frecvent prima linie
de evaluare a acestor formaţiuni, studiul fiind completat cu examinarea prin tomografie computerizată
cu substanţă de contrast (CECT).
Studiul prezintă două cazuri – OCR și, respectiv,
CCR. Printr-o amplă consultare a literaturii de specialitate, corelată cu experienţa de până în prezent,
se dorește identificarea aportului ultrasonografiei
cu substanţă de contrast (CEUS) în diagnosticul
tumorilor renale.
Materiale și metodă. Ambii pacienţi au fost de
sex feminin, vârsta fiind de 35 și, respectiv, 53 de ani.
Evaluarea imagistică a inclus, în ambele cazuri,
ecografia în mod B, Doppler color, pulsat, precum și
cu substanţă de contrast (SC) (Sonovue-Bracco, Italia,
1,6 ml intravenos în bolus). Caracteristicile captării și
spălării agentului de contrast au fost evaluate folosind un program dedicat (Sonoliver, Tomtec Imaging
Systems). S-au calculat pentru fiecare formaţiune și
pentru parenchimul martor următorii indici: Time to
peak (TTp), intensitatea maximă (IMAX), timpul de
spălare (RT), timpul mediu de tranzit (mTT). Investigaţiile au fost completate prin CECT.
Rezultate. Examinarea ultrasonografică a primei paciente a identificat o masă localizată la nivelul
corticalei rinichiului drept, hiperecogenă comparativ
cu aceasta, omogenă, bine delimitată. Formaţiunea
măsura 30/31/31 mm. Examinările Doppler color și
pulsat au relevat vascularizaţie periferică și centrală,
ce îmbrăca aspectul de ,,spiţe de roată”.
La introducerea substanţei de contrast, periferia
tumorii a prezentat captare intensă. IMAX atribuită
formaţiunii a fost inferioară parenchimului normal
(92,2% vs 100%). Valorile RT, TTp și mTT au fost superioare corticalei de referinţă (8,44s vs 6,01s; 17,59s vs
15,7s; 20,19s vs 16,97s). Centrul formaţiunii a captat
mai lent SC, rămânând hipocaptant.
Formaţiunea corticală stângă, identificată la cea
de-a doua pacientă, a fost inomogenă și relativ hipercogenă, comparativ cu parenchimul normal. Delimitarea tumorii, raportată la cazul precedent, nu a
fost la fel de netă. Dimensiunile au fost de 32/28,7/27
mm. Examinările Doppler color și pulsat au identificat
vascularizaţie bogată peritumorală. Post-CEUS, la
nivelul tumorii și a corticalei de referinţă s-au calculat
IMAX (84,95% vs 100%; ), RT (14,87s vs 16,6s), TTp
(16,96s vs 18,25s), mTT (49,41s vs 69,85s).
Examinarea CECT a primului caz consolidează
diagnosticul de oncocitom, iar la cel de-al doilea –
diagnosticul de CCR. Rezultatul anatomopatologic
al pieselor de rezecţie identifică leziunile ca OCR
și CCR.
Discuţii. Procesele de neovascularizaţie imprimă tumorilor renale o comportare aparte faţă
de corticala indemnă. În cazurile prezentate, indicii
CEUS măsuraţi pentru OCR și CCR sunt sensibil diferiţi atât între ei, cât și faţă de cei ai parenchimului
normal. Literatura de specialitate subliniază nevoia
unor studii ample, concentrate asupra diagnosticului
tumorilor renale prin intermediul CEUS.
Concluzii. Abilitatea CEUS de a detecta fluxuri
lente, capacitatea de cuantificare în timp real și posibilităţile de postprocesare pot fi considerate argumente
ce susţin validitatea metodei în cuantificarea tumorilor
renale. Constrângeri în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală practic nu există. Cuantificarea curbelor de
spălare în cadrul unui lot semnificativ de pacienţi ar
putea identifica parametrii specifici OCR și CCR.
