Summary. Among the chronic diseases of the most
common joint is a reactive arthritis. Reactive arthritis
patients make up about 10% of rheumatic patients admitted
in the hospital, and in case of chronic evolution
may develop a marked loss of functional capacity of
joints, the appearance of severe complications, which
lead to invalidity approximately 42% of patients.
Actualitate. Printre afecţiunile cronice articulare,
una dintre cele mai răspândite este artrita
reactivă (AR). Pacienţii cu artrită reactivă alcătuiesc
aproximativ 10% din pacienţii reumatici internaţi
în staţionar, iar în caz de evoluţie cronică se poate
dezvolta o pierdere marcată a capacităţii funcţionale
a articulaţiilor, apariţia complicaţiilor severe,
ceea ce duce la invalidizarea aproximativ a 42%
din pacienţi.
Material şi metode. Au fost cercetaţi 161 de
pacienţi cu diagnostic cert de AR conform criteriilor
Amor şi Sieper/Braun, pe parcursul anilor 2008-2011,
în secţia de reumatologie a IMSP Spitalul Clinic Municipal
„Sfânta Treime”.
Rezultate. În urma cercetării manifestării
sindromului imunoinflamator şi a activităţii bolii,
artrita reactivă s-a evidenţiat printr-un sindrom
articular agresiv, cu valori crescute ale indicilor
activităţii bolii, fiind înalt numărul articulaţiilor
dureroase şi tumefiate, scor DAREA înalt şi al
sindromului algic caracterizat prin SAV. O frecvenţă
mare are activitatea înaltă a bolii în cadrul
formei mixte a ARe, urmate de formele urogenitală
şi enterocolitică, demonstrând valori crescute
ale indicilor specifici pentru forma mixtă NAD
7,1±0,08; NAT 8,75±0,02; DAREA 84,29±0,47; SVA
55,07±0,14. Această legitate a fost urmărită şi în
privinţa expresiei sindromului imunoinflamator,
care a predominat semnificativ în forma mixtă,
comparativ cu alte forme ale ARe.
Concluzii. În formă mixtă a predominat
VSH (31,5±0,22), PCR (64,71±0,16) şi fibrinogenul
(4,11±0,07). Dereglările în statusul imun celular au
demonstrat proliferarea clonei celulare CD2 şi CD22
pe fundalul scăderii CD4 şi CD8, cu menţinerea valorilor
normale ale CD3, pe când diferenţe în statusul
imun umoral între grupuri nu a fost determinate, în
afară de creşterea concentraţiei IgA peste valorile
fiziologice ale normei.
