dc.identifier.citation |
CHIŞLARI, Lia, GROPPA, Liliana, ANESTIADI, Zinaida. Calitatea vieţii pacienţilor cu diabet zaharat tip 2, apreciată prin chestionarul „SF-36”. In: Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină. 2011, nr. 2(2), pp. 29-30. ISSN 1729-8687. |
en_US |
dc.description.abstract |
Actualitate. Actualmente are o mare importanţă
influenţa patologiilor somatice asupra calităţii
vieţii pacientului, exprimată prin impactul asupra
sferelor psihoemoţională, cognitivă şi fizică. Chestionarul
„SF-36” este indicat pentru a monitoriza
pacienţi cu condiţii patologice unice sau multiple
şi pentru a compara statusul lor cu cel al populaţiei
generale.
Material şi metode. Pentru atingerea scopului
şi obiectivelor studiului, a fost selectat un lot de 80
de pacienţi cu diabet zaharat (DZ) tip 2, stabilit în
conformitate cu criteriile de diagnostic pentru DZ tip
2 în asociere cu osteoartropatia diabetică, şi 80 de
persoane fără diabet, în calitate de lot-martor, care
au corespuns după vârstă şi sex cu lotul de studiu.
Pacienţii din loturile studiate (inclusiv lotul-martor) au fost supuşi unei evaluări detaliate cu ajutorul
chestionarului „SF-36”, pentru a determina impactul
afectărilor osteoarticulare asupra calităţii vieţii lor.
Rezultate. Efectuând analiza rezultatelor chestionarului
„SF-36”, am determinat că valoarea medie a
activităţii fizice (PF) a pacienţilor cu DZ tip 2 a fost de
25,90±0,45, iar în grupul II – de 27,22±0,26 (p<0,05).
Reducerea capacităţii de muncă (RP) şi dificultăţile
apărute în legătură cu aceasta au determinat la bolnavii
cu DZ tip 2 o valoare medie de 6,87±0,13; la
pacienţii grupului II RP a fost de 8,93±0,02 (p<0,001).
Durerea somatică (BP) în grupul I de pacienţi a prezentat
o valoare medie de 3,68±0,22, iar în grupul
II – de 3,01±0,03 (p<0,001). Înrăutăţirea sănătăţii
generale (GH) la bolnavii cu DZ tip 2 a avut valori
medii de 15,27±0,26, iar la pacienţii grupului II – de
23,67±1,27 (p<0,001). Oboseala (VT) la pacienţii cu
DZ tip 2 a atins valori medii de 15,80±0,26, pe când la
cei din grupul II a fost de 9,45±0,13 (p<0,001). Activitatea
socială (SF) în grupul I a prezentat valori medii
de 6,03±0,13, iar în grupul II de pacienţi – 7,68±0,05
(p<0,001). Reducerea activităţii şi neatenţia (RE) la
pacienţii grupului I au avut valori medii de 5,37±0,09;
în grupul II – de 5,85±0,04 (p<0,001). Starea de nervozitate
şi depresie (MH) la bolnavii cu DZ tip 2 a
determinat valori medii de 18,3±0,23, iar în grupul
II – de 24,5±0,21 (p<0,001).
Concluzii. La pacienţii cu osteoartropatie diabetică
şi DZ tip 2 se determină o dispersie marcată a
factorilor de influenţă, ceea ce cauzează lipsa corelărilor
diverselor grupuri de indici ai calităţii vieţii, care
în schimb sunt apreciate la pacienţii grupului II. Prin
urmare, DZ tip 2 şi complicaţiile lui osteoarticulare
influenţează semnificativ statutul psihoemoţional
şi cel fizic al pacientului, aducând un aport solitar
major în dereglările fizico-motorii. Însă dereglările
fizico-motorii sunt mai exprimate la pacienţii fără
DZ tip 2. |
en_US |