dc.identifier.citation |
Bancu, Irina, Deseatnicova, Elena, Betisor, Alexandru, et al. Stabilirea diagnozei de osteoporoză anterior fracturii osteoporotice la pacienţii din Republica Moldova. In: Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină. 2011, nr. 2(2), pp. 21-22. ISSN 1729-8687. |
en_US |
dc.description.abstract |
Scopul lucrării: a evalua prezenţa diagnozei de
osteoporoză şi a factorilor de risc pentru osteoporoză
anterior fracturii la pacienţii cu fractură femurală
atraumatică.
Material şi metode. Au fost evaluaţi 67 de
pacienţi cu fracturi femurale atraumatice, internaţi
în secţia de traumatologie. Pentru a exclude tipurile
fracturilor cauzate de anotimpul iernii, am evaluat
doar pacienţii internaţi în secţie în perioada mai–octombrie
2008 şi 2009. Pentru toţi pacienţii, forţa traumatizantă
a fost de maximum căderea de la înălţimea
propriului corp, deci toate fracturile date le putem
clasifica în categoria celor atraumatice. Toţi bolnavii au fost internaţi în secţie în medie la 3 ore după traumă,
durata internării a fost de 23,5±13,8 zile. În toate
cazurile am interogat cu grijă pacienţii dacă diagnoza
de osteoporoză a fost stabilită anterior fracturii. În
caz de răspuns afirmativ, i-am întrebat ce tratament
a fost indicat. De asemenea, a fost anchetat prezenţa
altor patologii concomitente, fiind evaluată prezenţa
factorilor de risc pentru osteoporoză.
Rezultate. Vârsta medie a pacienţilor a fost de
76,8±7,4 ani, 23,9% au fost bărbaţi şi 76,1% – femei.
Am remarcat că la bărbaţi fracturile osteoporotice
apar în medie cu 7,1 ani mai devreme decât la femei
(71,5±7,2 versus (vs) 78,6±7,1, р=0,00014). Nici
un pacient inclus în studiu nu a fost diagnosticat
cu osteoporoză anterior fracturii, respectiv nici
unul nu a folosit tratament antiosteoporotic şi nu
şi-a corectat factorii de risc. În 92,3% cazuri a fost
efectuat tratament chirurgical: 44,4% au suportat
extensie scheletică, 32,5% – osteosinteză şi 15,4%
au beneficiat de protezarea articulară. 7,7% au
primit tratament conservativ. Analiza factorilor de
risc pentru osteoporoză a demonstrat că anterior
fracturii fiecare bărbat avea în medie 2,8±0,7 factori
de risc (fumatul, abuzul de alcool frecvent, diareea,
disfuncţii erectile, tratament cu glucocorticosteroizi,
fracturi osteoporotice la rudele apropiate). La
femei au fost relevate în medie 1,7±0,4 factori de
risc. Cei mai des întâlniţi au fost: menopauza (63%),
micşorarea staturii (31%), fracturile atraumatice
la rude (22%), alte antecedente de fracturi (24%),
fumatul (11%), tratamentul de durată cu glucocorticosteroizi
(4%), episoade de diaree cronică
(4%), abuzul de alcool (2%). Majoritatea pacienţilor
(97,7%) în momentul fracturii erau la supravegherea
medicului de familie. Mortalitatea spitalicească
a constituit 8,1% – 2 cazuri de tromboembolism
pulmonar şi un caz de infarct miocardic acut. În
decursul primului an de după fractură au decedat
17,9% din pacienţi. Mortalitatea totală din aceeaşi
perioadă a constituit 26%.
Concluzii. Fracturile atraumatice în regiunea
proximală a femurului apar deci la vârsta medie de
77,3±7,5 ani, la bărbaţi cu 7 ani mai devreme decât
la femei. Mai mult de 92% din pacienţi au suportat
o corecţie chirurgicală. Fiecare al 4-lea bolnav decedează
în primul an de după apariţia fracturii. Până la
fractură 97,7% se aflau la supravegherea medicului
de familie cu mai multe patologii, dar nici unul nu
a fost diagnosticat sau tratat de osteoporoză. Toate
cele menţionate susţin actualitatea problemei acute
a osteoporozei în populaţia de vârstă înaintată
a Republicii Moldova şi necesitatea întreprinderii
unor măsuri concrete de prevenire a fracturilor
atraumatice. |
en_US |