Summary. Joint disorders are among the most common
chronic diseases of society. Health and social
significance of chronic arthritis is caused by continuous
growth rate, propensity to chronic, progressive
trend with a drop in work capacity, medical and social
costs.
Actualitate. Afecţiunile articulare se numără
printre cele mai răspândite maladii cronice ale societăţii.
Impactul medical şi social al artritelor cronice
este determinat de creşterea continuă a frecvenţei,
a predispunerii spre cronicizare, de evoluţia progresivă
cu o scădere bruscă a capacităţii de muncă, de
cheltuielile medicale şi financiare importante.
Material şi metode. Pentru atingerea scopului
şi obiectivelor studiului, a fost creat un lot din 161 de pacienţi cu diagnosticul cert de artrită reactivă.
Pacienţii s-au aflat la tratament în secţia de reumatologie
a IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”
în anii 2006-2010. Artrita urogenitală a fost diagnosticată
la 97 persoane (60,24%), cea enterocolitică – la
31 (19,25%), şi cea mixtă – în 33 cazuri (20,49%).
Rezultate. Ch. trahomatis a fost detectată mai
des în formele urogenitală şi mixtă de artrită (24,22%,
p<0,001 şi, respectiv, 13,66%, p<0,01, faţă de 3,73%
la cea enterocolitică), cu puterea de conexiune cu
tipul de artrită, care a atins gradul de semnificaţie
statistică (indicele Kendall-Tau = 0,98; p<0,001). U.
urealyticum a fost depistată preponderent la pacienţii
cu artrită urogenitală (4,35%, p<0,05) şi mixtă
(13,04%, p<0,01), cu o conexiune majoră pentru
forma mixtă a artritei reactive (indicele Kendall-Tau
= 0,96; p<0,001). M. hominis, ca şi U. urealyticum,
a prezentat incidenţă crescută preponderent la
pacienţii cu artrită urogenitală (8,7%, p<0,01) şi
mixtă (6,83%, p<0,05), cu o conexiune pentru forma
urogenitală a artritei reactive (indicele Kendall-Tau
= 0,91; p<0,01).
Concluzii. Artrita reactivă se caracterizează
printr-o diversitate a manifestărilor clinice articulare,
exprimându-se prin 3 variante clinice: urogenitală,
enterocolitică şi mixtă, dintre care forma mixtă corelează
cu evoluţia clinică mai severă, urmată de cea
urogenitală şi de cea enterocolitică.
