Evoluţia indicilor inflamaţiei acute sub influenţa triplei terapii combinate cu metotrexat, leflunomid şi wobenzym la bolnavii cu artrită reumatoidă

Abstract

Summary. The aim of the study was to appreciate evolution of inflammatory markers under administration of triple therapy with a combination of methotrexate (MT), leflunomide (LF) and Wobenzym (WFB) in patients with rheumatoid arthritis.

Scopul lucrării: a aprecia evoluţia markerilor inflamaţiei acute, sub acţiunea triplei terapii combinate cu metotrexat, leflunomid şi wobenzym la bolnavii cu artrită reumatoidă. Material şi metode. În studiu au fost incluşi 150 de pacienţi cu artrită reumatoidă. În rezultatul randomizării, 50 de pacienţi primeau terapia triplă combinată (metotrexat, leflunomidă şi wobenzym), 100 de bolnavi – monoterapie, dintre care 50 – metotrexat, alţii 50 – leflunomidă. Toate grupurile de pacienţi au fost comparabile după toţi indicii clinici şi demografici. Rezultate. O îmbunătăţire semnificativă conform criteriilor Asociaţiei Americane de Reumatologie (ACR>50) la sfârşitul studiului a fost observată la majoritatea pacienţilor care au primit metotrexat (MT), leflunomid (LF) şi wobenzym. Acest lucru este confirmat statistic şi clinic prin dinamica pozitivă semnificativă aproape a tuturor indicatorilor eficacităţii (durere, redoare, numărul articulaţiilor dureroase şi tumefiate, activitatea AR, valoarea VSH, indicele funcţional HAQ). În plus, utilizarea triplei terapii a scăzut doza medie zilnică de glucocorticosteroizi utilizaţi simultan (de la 5,0 până la 2,5 mg) şi la 76% pacienţi a anulat medicamentele antiinflamatorii nonsteroidiene. În comparaţie cu tripla terapie de bază, în monoterapia cu MT şi LF nu au fost stabilite diferenţe semnificative în frecvenţa unei îmbunătăţiri substanţiale (ACR>50), fiind mai rezervată în comparaţie cu tripla terapie. Acest efect clinic după 24 de luni de tratament a fost observat la aproximativ 40,7% pacienţi trataţi cu monoterapie cu MT şi LF (p=0,174). Cu toate acestea, a fost stabilită importanţa avantajului triplei terapii de fond, stabilizate de un efect clinic semnificativ (ACR>50). Acest efect a persistat timp de cel puţin 15 luni la 33,3% pacienţi trataţi cu tripla terapie, şi numai la 7,4% pacienţi trataţi cu monoterapie cu MT şi LF (p=0,039). Rezultatul dat se referă la pacienţii selectaţi pe principiul „intent-to-treat”, adică în timpul analizei principale de eficacitate. O diferenţă semnificativă (p=0,061) în favoarea triplei terapii a fost, de asemenea, obţinută în timpul analizei suplimentare a eficacităţii la pacienţii selectaţi după principiul „per protocol”. Concluzii. Administrarea triplei terapii de bază a fost însoţită statistic şi clinic de o evidentă dinamică pozitivă a tuturor simptomelor AR (durere, redoare matinală, numărul articulaţiilor dureroase şi tumefiate), la fel şi a activităţii bolii (scorul DAS 28), nivelului factorului reumatoid în ser şi stării funcţionale a bolnavilor (scorul HAQ). La mai mult de jumatate din bolnavi s-a reuşit de a micşora substanţial doza de glucocorticosteroizi şi/sau a preparatelor AINS, sau au fost anulate aceste preparate.