Summary. Diabetic patients represent an important
segment of the population sick worldwide. They are
characterized by a fragile immunological, metabolic,
vascular, bone stronger than patients with other pathologies,
which explains the high frequency of chronic
diseases that overlap this serious pathology. Joint
damage in type 2 diabetes are specific to different
developmental processes that occur in all joints and
periarticular tissues, resulting in their lower functional
capacity, so the entire body.
Actualitate. Pacienţii diabetici reprezintă un
segment important al populaţiei bolnave din lumea
întreagă. Ei se caracterizează printr-o fragilitate imunologică,
metabolică, vasculară, osoasă mai accentuată
decât pacienţii cu alte patologii, ceea ce explică
frecvenţa mare de boli cronice care se suprapun
acestei patologii grave. Afectării articulare în diabetul
zaharat (DZ) tip 2 îi sunt specifice procese evolutive
ce se manifestă diferit la nivelul tuturor articulaţiilor
şi ţesuturilor periarticulare, determinând scăderea
capacităţii funcţionale a acestora, deci a întregului
organism.
Material şi metode. Pentru atingerea scopului
şi a obiectivelor studiului, au fost selectaţi 80
de pacienţi cu DZ tip 2, lot stabilit în conformitate
cu criteriile de diagnostic pentru DZ tip 2, şi 80 de
persoane fără diabet în calitate de lot-martor, care
au corespuns după vârstă şi sex cu lotul de studiu.
Loturile studiate (inclusiv lotul-martor) au fost supuşi
unor evaluări paraclinice detaliate, pentru a determina
expresia afectărilor osteoarticulare la pacienţii
cu şi fără DZ tip 2.
Rezultate. Caracterizând ambele grupuri de
pacienţi, am observat că valorile medii ale VSH-ului la
bolnavii cu DZ tip 2 au fost de 11,66±0,94 mm/oră, iar
în grupul II – de 8,66±0,49 mm/oră, (p< 0,01). Valoarea
medie a PCR la pacienţii I grup a fost de 1,53±0,49,
iar în grupul II a fost de 0,70±0,26 (p>0,05). Valoarea
medie a fibrinogenului în grupul I a fost de 3,40±0,09,
iar în grupul II – de 3,11±0,07 (p<0,05). Valorile medii
ale colesterolului la persoanelor cu DZ tip 2 au
constituit 5,39±0,13, iar în grupul II – de 4,11±0,09
(p<0,001). Trigliceridele la pacienţii cu DZ tip 2 au
prezentat valori de 1,88±0,10, iar în grupul II – de
1,17±0,05 (p<0,001). Valoarea medie a calciului seric
a fost de 2,15±0,01 în grupul I de bolnavi şi 2,13±0,01
în grupul II (p>0,05). Valorile medii ale hemoglobinei glicozilate la pacienţii cu DZ tip 2 au constituit 8,69
±0,16, iar în grupul II – 6,12±0,02 (p<0,001). Valoarea
medie a fosfatazei alcaline la pacienţii cu DZ tip 2 a
fost de 212,21±5,92, iar în grupul II – de 163,68±6,76
(p<0,001). Fosfataza acidă la bolnavii cu DZ tip 2 a
prezentat valori de 323,00±3,99, iar în grupul II de
225,92±6,85 (p<0,001). Valoarea medie a parathormonului
la pacienţii cu DZ tip 2 a fost de 37,2±1,27,
iar în grupul II – de 37,7±1,39 (p>0,05).
Concluzii. Studiind modificările indicilor de laborator
care se produc în cazul DZ tip 2 şi în absenţa
lui, putem conclude ca cele mai mari devieri în datele
de laborator au loc la pacienţii cu DZ tip 2, îndeosebi
în ceea ce priveşte modificarea valorilor reactanţilor
fazei acute ai inflamaţiei, cum ar fi VSH, proteina C
reactivă şi fibrinogenul, care indică o activitate înaltă
a procesului inflamator la nivelul sinovialei articulare
şi a intimei vasculare.
