O nouă abordare a dizabilităţii prin prisma expertizei medico-sociale

Abstract

Ratificarea „Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi” de Republica Moldova, prin Legea nr. 166 din 09.07.2010, şi adoptarea „Strategiei de incluziune a persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013)” prin Legea nr. 169 din 09.07.2010, impun o serie de măsuri pe care statul şi le-a asumat, pentru a respecta şi a garanta drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Pornind de la acest deziderat, cu scopul ajustării la standardele europene şi internaţionale, am contribuit la elaborarea unei „Foi de Parcurs”, privind o nouă viziune asupra stabilirii dizabilităţii în Republica Moldova, în concordanţă cu modelul medico-social, bazat pe facilitarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi la reabilitare medico-socioprofesională, cu incluziunea lor în viaţa activă a societăţii. Au fost studiate mai multe modele de evaluare a dizabilităţii ca: determinarea procentuală a gradului de limitare, definirea necesităţilor speciale de îngrijire conform gradului de severitate în desfăşurarea activităţilor cotidiene, determinarea păstrării capacităţii de muncă a fiecărei persoane ş.a. Procedura de determinare a dizabilităţii este o primă etapă, care asigură intrarea persoanei cu dizabilităţi în sistemul de protecţie socială, şi de aceea această procedură trebuie să cuprindă o evaluare complexă, în vederea direcţionării persoanei spre alte servicii, menite să asigure incluziunea socială a acesteia. Se pune accentul pe asigurarea legăturii dintre instituţia care trimite pacientul (asistenţă medicală primară), instituţia care determină dizabilitatea (Consiliul naţional de evaluare medico-socială cu subdiviziunile sale teritoriale) şi instituţiile (serviciile) statului, care vor acorda suportul necesar pentru reabilitare medicală şi profesională, încadrare în sistemul educaţional, în câmpul muncii, şi accesul la serviciile sociale conform necesităţilor. Ţinând cont din carenţele actualului sistem, se lucrează activ la elaborarea modelului naţional bazat pe expertiza medico-socială prin: • Fortificarea bazei tehnico-materiale a instituţiei şi revederea statelor; • Crearea sistemului informaţional unic al persoanelor cu dizabilităţi; • Elaborarea criteriilor de stabilire a dizabilităţii la maturi şi copii; • Instruirea personalului implicat în efectuarea reformelor.