Summary. Study of a total of 730 patients with cirrhosis,
hospitalized in care unit of IMSP SCM nr.1,
during 2005–2009, established the hepatorenal
syndrome (SHR) in 101 patients (14,0 %). Possible
precipitating factors have been identified involved in
the development of SHR: excess of diuretics, paracentesis,
gastrointestinal hemorrhage, spontaneous
bacterial peritonitis.
Actualitate. Pacienţii spitalizaţi cu ciroză hepatică
avansată, în circa 80,0% din cazuri, au o scădere a
perfuziei renale cu anormalităţi importante în circulaţia
arterială, fiind predispuşi la apariţia sindromului
hepatorenal (SHR).
Scopul lucrării: aprecierea frecvenţei SHR şi
a factorilor precipitanţi implicaţi în apariţia SHR la
pacienţii cu ciroză hepatică, internaţi în secţiile de
boli interne ale IMSP SCM nr. 1.
Material şi metode. Studiul retrospectiv a fost
realizat pe 730 de pacienţi cu ciroză hepatică, spitalizaţi
în secţiile de boli interne, în perioada 2005-2009.
Datele au fost preluate din foaia clinică de observaţie
a bolnavului staţionar.
Rezultate. Din numărul total de pacienţi internaţi
cu ciroză hepatică, sindromul hepatorenal a fost
identificat la 101 (14,0%) persoane. Boala hepatică
de bază a fost ciroza hepatică de etiologie diversă:
virală – 48 (48,0%) cazuri; etanolică – 8 (8,0%); de etiologie
neidentificată – 44 (44,0%) cazuri. La pacienţii
examinaţi s-au constatat modificări ale creatininei şi
ureei serice, care au confirmat prezenţa disfuncţiei
renale. În funcţie de severitatea disfuncţiei renale,
pacienţii au fost devizaţi în 2 loturi: I lot cu creatinina
serică crescută >2,5mg/dl -14 (13,5%) cazuri, ureea
serică >15 mmol/l – 14 (13,5%) cazuri; lotul II creatinina
serică 1,0-2,5 mg/dl – 87 (86,5%) cazuri, ureea
serică 8,3–15 mmol/l – 87 (86,5%) cazuri. Cantitatea
de sodium seric la toţi pacienţii din studiu a fost
înregistrată sub limitele parametrilor normali ≤132 mmol/l. Monitorizarea diurezei în timp de 24 de ore
a stabilit oligoanurie, în limitele 300-500 ml urină.
Pacienţii au fost analizaţi şi încadraţi în tipul respectiv
de disfuncţie renală conform criteriilor Internaţional
Ascites Club. Din cei 101 bolnavi diagnosticaţi cu
SHR, 14 (13,5%) s-au încadrat în tipul I SHR şi 87
(86,5%) – în tipul II SHR. Au fost identificaţi posibilii
factori precipitanţi implicaţi în apariţia disfuncţiei
renale: tratamentul intempensiv cu diuretice – 27
cazuri; paracenteza în volume exagerate – 14 cazuri;
hemoragia digestivă – 17 cazuri; diverse infecţii bacteriene
(inclusiv peritonita bacteriană spontană) – 21
cazuri; factori neidentificaţi – 22 cazuri.
Concluzii. Sindromul hepatorenal a fost identificat
în 14,0% cazuri din numărul total de pacienţi
(730) spitalizaţi cu ciroză hepatică în perioada 2005-
2009. Factorii precipitanţi ca: tratamentul excesiv
cu diuretice, infecţiile bacteriene, paracenteza şi
hemoragia digestivă superioară au avut o contribuţie
importantă în dezvoltarea SHR.
