Summary. Diabetes mellitus (DM) is the most common
metabolic disease, which prevalence and incidence
continue to rise, leading to early disability and
high mortality, ranking third after cardiovascular diseases and cancer. Number of patients with diabetes
increase with 5-7% annually, and every 10 years this
figure doubles.
Actualitate. Diabetul zaharat (DZ) este cea mai
frecventă boală metabolică, cu o prevalenţă şi o incidenţă
în continuă creştere, care duce la o invaliditate
timpurie, şi la o mortalitate înaltă, ocupând locul trei
după afecţiunile cardiovasculare şi celor oncologice.
Anual numărul de bolnavi cu DZ creşte cu 5-7%, iar
la fiecare 10 ani această cifră se dublează. Hipertensiunea
arterială are o incidenţă de 2 ori mai mare la
diabetici, comparativ cu populaţia nediabetică de
aceeaşi vârstă, cu o incidenţă de 10-30% la cei cu
diabet zaharat tip 1, 60-80% – la diabetul zaharat
tip 2. Este frecvent asociată de obezitate, insulinorezistenţă
şi hiperinsulinism, trăsături caracteristice
diabetului zaharat tip 2 a cărui incidenţă maximă este
înregistrată între 60 şi 65 de ani. Creşterea presiunii
arteriale în această formă de diabet este atribuită
stimulării simpatice datorate hiperinsulinsimului
endogen. La pacienţii cu diabet zaharat tip 1 (insulinodependent)
apariţia hipertensiunii arteriale
se produce după apariţia nefropatiei diabetice şi,
în special, a insuficienţei renale cronice. Problemele
complexe pe care hipertensiunea arterială le creează
unui diabetic impun o evaluare a stadiului complicaţiilor
cronice specifice, iar alegerea medicaţiei hipotensive
trebuie să ţină seama de efectele metabolice
secundare ale acesteia.
Scopul lucrării: studierea frecvenţei tensiunii
arteriale la pacienţii cu diabet zaharat tip 1 şi tip 2,
precum şi a factorilor de risc pentru dezvoltarea
acesteia.
Material şi metode. Eşantionul de studiu a
inclus 1032 de pacienţi cu diabet zaharat, internaţi
în SCR, secţia de endocrinologie pe parcursul anului
2010. Din grupul total de pacienţi, 225 erau cu diabet
zaharat tip 1 şi 807 cu diabet zaharat tip 2. Au fost
evaluate valorile tensionale, nivelul glicemiei şi al
indicilor spectrului lipidic la toţi pacienţii.
Rezultate. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1
alcătuiau 21,8%, aveau o vârstă medie de 37±1,17ani.
Durata diabetului alcătuia 11,3±0,8 ani, valorile
tensiunii arteriale sistolice erau de 123±2,5 mmHg,
iar cele diastolice – de 78±1,04 mmHg. Valorile
glicemiei la acest grup a fost de 10,4±0,32 mmol/l,
nivelul colesterolului – 5,97±1,06 mmol/l. În grupul
cu diabet zaharat de tip1 hipertensiunea arterială
a fost prezentă la 18,6% dintre pacienţi. În acest
grup apariţia hipertensiunii arteriale este în strictă
dependenţă de durata diabetului, adică instaurarea
complicaţiilor cronice şi, în special, a nefropatiei diabetice,
corelaţie semnificativ statistică (p<0.001). O
corelaţie direct proporţională statistic semnificativă afost determinată între valorile tensiunii arteriale şi nivelul
colesterolului (p<0.05). Diabetul zaharat de tip
2 a fost prezent la 78,2% dintre pacienţi, care aveau
vârsta medie de 55,54±0,65 ani şi durata diabetului
de 9,7±0,76 ani. Valorile medii ale tensiunii arteriale
sistolice au fost de 142±2,25 mmHg, iar a celei diastolice
– de 85±0,92 mmHg. În cazul bolnavilor cu
diabet zaharat de tip 2, valorile medii ale glicemiei
au fost de 9,9±0,29 mmol/l, iar ale colesterolului – de
5,7±0,13 mmol/l. Valori înalte ale tensiunii arteriale
au fost depistate la 77% din pacienţii cu diabet
zaharat de tip 2. După analiza datelor anamnestice,
a fost determinat că la aceşti pacienţii diagnosticul
de hipertensiune arterială a precedat stabilirea
diabetului zaharat de tip 2 în 37% cazuri, iar la 17%
hipertensiunea a fost diagnosticată în acelaşi timp cu
stabilirea valorilor crescute ale glicemiei. La 22% din
diabeticii cu tipul 2 hipertensiunea arterială a apărut
pe parcursul evoluţiei diabetului. În acest grup au
fost stabilite corelaţii directe statistic semnificative
între valorile tensionale şi indicele masei corporale,
precum şi nivelul lipidelor în sânge.
Concluzii. Apariţia diabetului la un pacient
hipertensiv îl plasează pe acesta în grupul de risc
înalt. Pacienţii cu diabet de tip 1 sunt supuşi unui risc
crescut de dezvoltare a hipertensiunii arteriale de
geneză renală, odată cu durata evoluţiei diabetului,
în cazul unei compensări glicemice şi lipidice insuficiente,
care contribuie la dezvoltarea nefropatiei.
La pacienţii cu diabet zaharat tip 2, hipertensiunea
arterială precede dereglarea metabolismului glucidic.
De regulă, e asociată de obezitate, dereglarea
metabolismului lipidic, insulinorezistenţă şi hiperinsulinism.
Hipertensiunea arterială în asociere cu diabetul
zaharat au pericol asupra stării de sănătate, prin creşterea
mortalităţii induse de patologiile cardiovasculare,
insuficienţa renală cronică, afectarea vaselor
periferice şi pierderea vederii.
