Summary. Nitric oxide is a simple heterodiatomic
molecule, composed by an atom of Nitrogen and one
of Oxygen, with multiple and various effects in human
biology; an biologic mediator, which is involved in
various pathological and pathophysiological processes.
In GERD the NO participates in the esophagian
dysmotility adjustment, could be appreciated as a
marker of inflammatory process in esophagus; it plays
an citopretective role.
Oxidul de azot sau oxidul nitric (NO) este o
moleculă simplă heterodiatomică recunoscută
recent, formată dintr-un atom de oxigen şi un
atom de azot, cu multiple şi variate efecte în biologia
umană. Este unul dintre cei mai importanţi
mediatori biologici, implicat în multiple procese
fiziologice şi patofiziologice. Oxidul nitric este una
dintre cele mai mici molecule din natură, cu masă
moleculară egală cu 30 Daltoni, de aceea trece uşor
prin membrana celulară. Durata de viaţă a oxidului
nitric este scurtă: în ţesuturile biologice – până la 5-
6 sec, în sol. NaCl – de la 6 până la 30 sec. Un aspect
intrigant al moleculei NO este posibilitatea sa de a
media evenimentele fiziologice normale şi, în acelaşi
timp, de a fi foarte toxic. În sistemele biologice
oxidul nitric se formează din reacţia de transformare
a aminoacidului L-argininei în L-citrulină în prezenţa
oxigenului şi a NADPH, proces catalizat de sintezele
oxidului nitric (NOS).
Izoenzimele neuronală (nNOS) şi endotelială
(eNOS) sunt constitutive, citoplazmatice, prezente
în permanenţă în celule şi activitatea lor depinde
direct de concentraţia intracelulară a ionilor
de calciu şi calmodulină. Oxidul nitric sintetizat
de iNOS participă la instalarea proceselor inflamatorii
în diverse maladii ale canalului digestiv:
colita ulcerohemoragică, boala Cron, gastrita de
reflux, esofagita de reflux. Efectele oxidului nitric
în sistemul digestiv: asigură activitatea motorie a
tractului gastrointestinal, participă in transmiterea
impulsurilor neuronali (nNOS), reglează tonusul
vascular al sistemului digestiv (eNOS), posedă acţiune
citoprotectoare. Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) reprezintă
o maladie cronică recidivantă, cauzată de mecanisme
complexe de perturbare a motilităţii tractului
digestiv superior, cu retropulsia conţinutului
gastric sau intestinal în esofag. În esenţă, BRGE este
o afecţiune motorie esofagiană, care apare în urma
relaxării inadecvate a sfincterului esofagian inferior.
În ultimele 2 decenii, cunoştinţele referite la BRGE au
făcut un salt enorm. Patogenia BRGE este complicată.
Este constatat faptul că incapacitatea SEI (scăderea
presiunii bazale) şi relaxarea spontană a esofagului
sunt determinate de nivelul oxidului nitric. În BRGE
cantitatea de NO este crescută şi depinde de severitatea
esofagitei. NO provoacă relaxarea spontană
a esofagului în faza interdigestiei, influenţând complexul
motor migrant.
Inervaţia esofagului este complicată. De rând
cu sistemele nervoase simpatic şi parasimpatic, au
fost descoperiţi neuronii neadrenergici-necolinergici
(NANC), mai târziu numiţi nitroxidergice. Relaxarea
esofagului şi SEI este determinată de receptori NANC,
în care rolul de mediator îl joacă oxidul nitric. Acesta
este eliberat de neuronii speciali (NANC), localizaţi in
plexul intramural, numiţi de tip Dogheli. Stimularea
neuronilor măreşte sinteza oxidului nitric, care pătrunde
în stratul muscular şi activează guanilatciclaza
solubilă care, la rândul ei, activează sinteza guanidinmonofosfat
ciclaza (cGMF). Creşterea nivelului
de cGMF micşorează concentraţia ionilor de calciu
în citoplazmă şi afectează legătura dintre actină şi
miozină, astfel provocând relaxarea SEI.
Concluzie. Oxidul nitric joacă un rol important
în reglarea motricităţii esogastrice, participă in reglarea
microcirculaţiei esofagiene, poate fi considerată
ca marker al procesului inflamator din esofag.
