dc.description.abstract |
Rezumat. Studiul a urmărit şi a demonstrat, prin
control ecografic reluat, efectele benefice ale tratamentului
antihipertensiv ce a combinat eprosartranul cu
indapamida, relevante atât asupra valorilor tensiunii
arteriale (modificările funcţionale), cât şi asupra indicilor
ecocardiografici ai hipertrofiei ventriculului stâng, evidente
deja în a 6-a lună de curaţie. Schimbările pozitive
se consolidează în continuare, evoluţie ce s-a confirmat
prin datele fixare după 12 luni de medicaţie.
Scopul lucrării: evaluarea hipertrofiei ventriculului
stâng sub efectele tratamentului cu Eprosartan
combinat cu Indapamidă.
Material şi metode. Am efectuat un studiu
prospectiv monocentric al pacienţilor hipertensivi,
trataţi cu combinaţia eprosartran 600-1200 mg +
indapamidă 2,5-5 mg/zi. Durata supravegherii subcurative
– 12 luni. Pacienţii înrolaţi în studiu au fost
monitorizaţi prin examen ecocardiografic, realizat
iniţial şi la intervalul de 6 şi de 12 luni. Am analizat un
lot din 51 de pacienţi, inclusiv 27 (52,94%) de bărbaţi
şi 24 (47,06%) de femei, ce aveau vârste cuprinse între
38 şi 65 de ani (media de vârstă – 50,65±0,97 ani).
Rezultate. Am asistat la o reducere evidentă
a valorilor tensionale la pacienţii incluşi în studiu.
Valorile medii ale tensiunii arteriale sistolice au
fost 160,71±2,09 mm Hg la momentul iniţierii tratamentului
antihipertensiv cu eprosartran şi indapamidă,
147,38±1,35 mm Hg peste 6 luni (p<0,01)
şi 139,71±1,54 (p<0,001) peste 12 luni. Există şi o
diferenţă statistic veridică între valorile TA sistolice
peste 6 şi 12 luni (p<0,05). O evoluţie similară a fost
caracteristică şi pentru TA diastolică: 96,86±0,99 mm
Hg iniţial, 91,29±0,91 mm Hg peste 6 luni (p<0,01)
şi 88,75±0,98 mm Hg peste 12 luni (p<0,01). Luând
în consideraţie prezenţa unei reduceri semnificative
a valorilor tensionale, am urmărit indicii hipertrofiei
ventriculului stâng. Indicele masei miocardului ventriculului
stâng (IMMVS) a fost iniţial 154,05±2,63 g/m2, a devenit 137,26±2,35 g/m2 peste 6 luni (p<0,001) şi s-a
redus în continuare până la 128,25±2,50 g/m2 peste
12 luni de tratament combinat (p<0,001). Reducerea
dinamică a IMMVS a fost statistic semnificativă şi în
perioada 6-12 luni de tratament (p<0,01).
Indicele hipertrofiei ventriculului stâng în
acelaşi timp nu a suportat modificări statistic veridice:
0,518±0,006 iniţial, 0,515±0,007 peste 6 luni
şi 0,511±0,007 peste 12 luni (p>0,05 pentru toţi
indicii). Această discrepanţă se explică prin evoluţia
inversă a grosimii pereţilor ventriculului stâng, a
septului interventricular (SIV) şi a peretelui posterior
al ventriculului stâng (PPVS), în sistolă şi diastolă, pe
fundalul reducerii volumului telediastolic al ventriculului
stâng. Grosimea medie sistolică a SIV a fost
16,10±0,14 mm iniţial, 16,69±0,18 mm peste 6 luni
şi 17,16±0,17 mm peste 12 luni (p<0,01). Grosimea
medie diastolică a SIV a fost de 12,86±0,12 mm iniţial,
12,27±0,11 mm peste 6 luni şi 11,88±0,11 mm după
12 luni (p<0,01). Grosimea medie sistolică a PPVS a
fost 18,08±0,14 mm iniţial, 18,69±0,16 mm (peste
6 luni) şi 19,20±0,19 mm (peste 12 luni) (p<0,01).
Grosimea medie diastolică a PPVS a fost 12,69±0,09
mm iniţial, 12,22±0,09 mm peste 6 luni şi 11,96±0,11
peste la 12 luni (p<0,01). Volumul telediastolic s-a
micşorat statistic semnificativ în dinamică, de la
122,86±3,09 cm3 iniţial până la 111,24±3,34 cm3 după
6 luni de tratament antihipertensiv combinat şi până
la 104,81±3,15 cm3 peste 12 luni (p<0,001).
Concluzii. Studiul efectuat a demonstrat că tratamentul
antihipertensiv combinat cu eprosartran şi
indapamidă are efecte benefice atât asupra valorilor
tensiunii arteriale (modificările funcţionale), cât şi
asupra indicilor ecocardiografici ai hipertrofiei ventriculului
stâng, evidente deja în a 6-a lună de curaţie.
Schimbările pozitive se consolidează în continuare,
evoluţie ce s-a confirmat prin datele înregistrate
după 12 luni de medicaţie. Examenul ecocardiografic
a demonstrat că reducerea hipertrofiei ventriculare
stângi este asociată cu micşorarea volumului telediastolic
al ventriculului stâng şi cu o contracţie
globală mai eficientă a peretelui ventricular. |
en_US |