Pericolul epidemiologic al bolnavilor cu forme cronice de tuberculoză pulmonară

Abstract

Scopul cercetării constă în determinarea pericolului epidemiologic al bolnavilor cu forme cronice de tuberculoză. Materiale şi metode. Au fost luaţi la evidenţă 381 de persone aflate în contact cu 212 bolnavi cu forme cronice de tuberculoză pulmonară şi un grup de comparaţie din 828 de persoane în contact cu 405 bolnavi prim-depistaţi. Am folosit metode tradiţionale pentru practica ftiziologică. Rezultate şi discuţii Numărul mediu de contactaţi la un bolnav era, corespunzător, de 1,8 şi de 2,0 persoane. Majoritatea contactaţilor din ambele grupuri erau rude apropiate (97,1% şi, respectiv, 94,5%). Pe parcursul primului an de supraveghere, s-au îmbolnăvit de tuberculoză 18 persoane aflate în contact cu pacienţii prim-depistaţi şi 9 persoane în contact cu bolnavi cronici. Formele clinice la persoanele îmbolnăvite în majoritatea cazurilor au fost limitate, ceea ce ne vorbeşte despre importanţa evidenţei de dispensar şi a depistării active a bolnavilor printre persoanele în contact. Incidenţa contactaţilor cu bolnavii prim depistaţi a constituit 2173,9 la 100 000, în comparaţie cu incidenţa populaţiei din teritoriile date a fost de 18,1 ori mai înaltă (P<0,05). Incidenţa contactaţilor cu bolnavii cu forme cronice a constituit 2362,2 la 100 000 şi în comparaţie cu incidenţa populaţiei din teritoriile date a fost de 19,7 ori mai înaltă (P<0,05). Diferenţa a fost neconsiderabilă. Sensibilitatea MBT la preparatele antituberculoase a fost apreciată la 138 bolnavi cu forme cronice. Drogrezistenţa sumară a fost stabilită la 117 persoane (84,8%). Concluzii. Bolnavii cu forme cronice de tuberculoză prezintă un pericol epidemiologic mare pentru populaţie şi, luând în consideraţie frecvenţa înaltă a rezistenţei la preparatele antituberculoase, necesită o atenţie deosebită. Contactul familial nu oglindeşte situaţia reală din focarele de tuberculoză, astfel se cere de lărgit cercul de contactaţi din aceste focare.