Ethnofarmacologie – reţete tradiţionale dacice

Abstract

“Numeroase sunt și credințele și practicile magice în legătură cu lumea plantelor de leac”. Trebuie să recunoaștem că noi românii – scria Mircea Eliade – intrând foarte târziu în cercul de lumină al medicinii științifice, documentele cele mai interesante din trecutul nostru medical aparțin folclorului și etnografiei. Medicina poporului și folclorul medical sunt mult mai semnificative decât opera cutărui medic de la începutul secolului trecut . O viziune organică și pe alocuri personală a omului se descoperă numai în medicina populară. Aici avem de-a face cu credințe și superstiții care trăiesc de mii de ani pe pământul românesc. Cunoscându-le, descifrându-le, luând contact cu viața sufletească a strămoșilor noștri, poate izbutim să desprindem anumite valori spirituale înapoi a vrăjitoarelor și leacurilor băbești. Medicina populară a acumulat de-a lungul veacurilor, numeroase cunoștințe cu privire la boliși la vindecarea lor cu ajutorul plantelor. De-altfel, atât în medicina rațională (iatrosofia), din care s-a dezvoltat ulterior medicina științifică, cât și în medicina populară, pe care s-a fundamentat, plantele au fost și au rămas leacurile cele mai importante și mai accesibile maselor. În fiecare sat erau 2-3 femei la care se recurgea pentru orice boală. Păstrătoarele acestor cunoștințe erau de obicei femei bătrâne, fără prea multă carte. Cele mai multe strângeau la timpul potrivit plantele pentru a le da celor bolnavi. Unele rețete medicale erau transmise prin viu grai, altele erau scrise. Pe Valea Sebeșului, in Tara Sarmisegetusei, inima Daciei au circulat mai multe astfel de manuscrise, care din păcate astăzi nu mai pot fi găsite. Prin repetate anchete ethnofarmacologice de teren am reușit sa culegem câteva rețete tradiționale spectaculoase, dintre care una aparte ar fi “Numarasul de la Laz”. Numarasul este o “formulare farmaceutica complexa”, parte integranta a medicinii geto-dacice, cu o vechime de peste doua mii de ani…. Experiența ethno iatrica din zona Văii Frumoasei, din Țara Sebeșului, arata cu certitudine faptul ca acei copii care purtau acest talisman erau apărați de tot ceea ce astăzi numim infecțiile cailor respiratorii, dar și de așa-numitele “spiriterele” – traduse astăzi prin termenul de stări anxioase. Lucrarea de față își propune o perspectivă farmaceutică modernă asupra acestui tip de medicina empirica, vizând o formulare farmaceutica actuala care, respectând aceea și posologie si respectiv management clinic cu remediul tradițional, să poată certifica eficienta acestuia atât in situații acute cât și cornice ale patologiei menționate. In aceasta direcție, s-au luat in calcul cazuri clinice diferite din categoria de pacienți infantili, precum și adulți vizând aceea si sfera clinica. Totodată lucrarea tratează și aspect privind formularea și condiționarea în mod diferit a preparatului homeopatic funcție de pacientul căruia se adresează, din perspective farmacistului homeopat care trebuie să se constituie în mult mai mult decât un simplu executant al formulării farmaceutice recomandate de către medic.