Particularităţi clinice şi farmacoterapeutice ale vertijului

Abstract

Rezumat. Articolul reprezintă sinteza datelor clinice, diagnostice, farmacoterapeutice şi profilactice a vertijului de etiologie diferită. Determinarea cauzei vertijului este dificilă dar şi foarte importană deoarece de ea depinde tactica de tratament la astfel de pacienţi. Tratamentul farmacoterapeutic urmareşte în principal eliminarea simptomelor. Pacienţii descriu vertijul ca o senzaţie în care simt că se învârt sau că mediul înconjurător se învârte în jurul lor. Se poate asocia cu greţuri, vomă, transpiratii, paloare, acufene. Deci vertijul reprezintă o senzaţie falsă de mişcare. Dintre cele patru tipuri de ameţeală – vertij, confuzia, presincopa şi dezechilibrul – vertijul este tipul cel mai frecvent pentru care pacienţii solicită asistenţă medicală. Aproape jumătate din bolnavii care se adresează medicului pentru ameţeală o fac pentru vertij. Vertijul se clasifică în trei categorii: vertij periferic, datorat unor tulburări la nivelul sistemului nervos periferic (urechea internă, nervul vestibulo-cohlear); vertij central, produs de tulburări la nivelul sistemului nervos central (parte a sistemului nervos ce include creierul şi măduva spinării); vertil de alte cauze, tulburări ce includ alte sisteme al organismului, medicamente, cauze psihologice etc (1,2). În peste 20 % cazuri factorul etiologic reprezintă combinaţii ale categoriilor enumerate (2).

Abstract. This article is the synthesis of clinical data, diagnostic, prophylaxis and pharmacotherapy of Vertigo of various etiologies. Determination the cause of vertigo is difficult, but very important because it depends on the tactics of treatment in such patients. Pharmacotherapeutic treatment of vertigo its main purpose elimination of the symptoms.