Evoluția tratamentului hepatitei virale C

Abstract

Rezumat. Până în 2011, opțiunile terapeutice în HVC erau bazate pe interferoni. Primul tratament folosit include monoterapia cu inteferon, având RVS - 7%. Mai târziu, s-au utilizat combinațiile dintre interferoni cu ribavirină, ce au majorat nivelul RVS la 28%, iar peginterferon și ribavirină până la RVS de 40%. După 2011, tratamentul include AAD, care au crescut RVS: boceprevir cu peg-interferon și ribavirină – 68%, simeprevir cu peg-interferon și ribavirină – 80%, sofosbuvir cu peg-interferon și ribavirină – 90%, ombitasvir cu paritaprevir, dasabuvir și ritonavir – 97%, sofosbuvir cu ledipasvir – 99%.

Abstract. Until 2011 therapeutic options in VHC were based on interferon’s. Interferon monotherapy was the first used treatment and had a SVR – 7%. Later, combinations of interferons with ribavirin were used, these increased the level of SVR – 28% and peg-interferon with ribavirin with SVR – 40%. After 2011 the treatment included direct acting antivirals, that increased the SVR such as: boceprevir with peg-interferon and ribavirin – 68%, simeprevir with peg-interferon and ribavirin – 80%, sofosbuvir with peg-interferon and ribavirin – 90%, ombitasvir with paritaprevir, dasabuvir and ritonavir – 97%, sofosbuvir with ledipasvir – 99%.