Abstract:
Obiectivul studiului. Una dintre direcţiile importante
de cercetare a chimiei bioanorganice o constituie
sinteza şi studiul complecşilor biologic activi cu metale
de tranziţie care fac parte din grupa biometalelor. Prin
selectarea liganzilor organici cu proprietăţi biologic active
şi a biometalelor, devine posibilă obţinerea complecşilor
cu proprietăţi specifice. Cercetările efectuate
au demonstrat că o bună parte din substanţele organice
medicamentoase conţin molecule heterociclice cu atomii
N, S, O. Atât capacităţile donore ale atomilor N, S,
O, cât şi conformaţia acestor molecule în ansamblu, ne
dau posibilitatea de a le considera ca agenţi de complexare
deosebit de eficienţi. Compuşii din această serie,
îndeosebi cei care conţin inel furanic, sunt bine cunoscuţi
în practica farmaceutică, datorită acţiunii bacteriostatice
pe care o posedă. Drept exemplu pot servi
furacilina sau furazolidina, griseofulvina sau morfină,
care sunt substanţe naturale, conţin ciclul furanic şi au
o mare importanţă în medicină. Acizii 2- şi 3-furancarboxilici
prezintă un mare interes datorită originii lor
naturale, precum şi a activităţii antimicrobiene. Totodată,
datele din literatură privind combinaţiile complexe
ale fierului cu acizi heterociclici sunt prezentate
insuficient. Luând în consideraţie interesul teoretic şi
practic manifestat faţă de această clasă de compuşi, s-a
propus efectuarea studiilor sistematice, care să permită
lărgirea cunoştinţelor despre particularităţile proprietăţilor
atât fizico-chimice cât şi biologice ale carboxilaţilor
Fe(III) cu acizi carboxilici heterociclici.
Material şi metode. Toate substanţele chimice iniţiale
au fost obţinute din sursele comerciale şi utilizate
în sinteze fară purificare preventivă. Microanaliza C şi
H a fost efectuată în Laboratorul Microanalitic al Institutului
de Chimie folosind Vario-EL-III-CHNOS Elemental
Analyzer. Spectrele IR ale compuşilor au fost
măsurate la spectrofotometrul Perkin Elmer Spectrum
100 FT-IR în regiunea 250-4000cm-1. Testarea IC90 a
fost efectuată împotriva Mycobacterium tuberculosis
H37Rv (ATCC 27294) în mediul BACTEC 12B, utilizându-
se Microplate Alamar Blue Test (MABA). Citotoxicitatea
pe celule de mamifere VERO (EC50) a fost
evaluată utilizându-se testarea Promega’s Cell Titer
Glo Luminescent Cell Viability Assay, o metodă omogenă
de determinare a numărului de celule viabile în
cultură, bazată pe prezenţa cantităţii de ATP.
Rezultate. Combinaţiile complexe
[Fe2CoO(C5H3O3)6(THF)(H2O)2]·H2O (1),
[Fe2CoO(C5H3O3)6(DMF)(H2O)2]·2DMF (2) şi
[Fe2CoO(C5H3O3)6(3Cl-Py)3] (3) au fost sintetizate din
μ3-oxo-acetaţii heteronucleari ai fierului(III) prin reacţia
de substituţie cu acidul 2-furancarboxilic. Compuşii
coordinativi au fost caracterizaţi prin analiza elementală,
spectroscopie IR şi difracţie cu raze X. Pentru
complecşii heteronucleari au fost efectuate testările la
activitatea antituberculoasă, care a avut loc în două
etape. Prima etapă a avut ca scop stabilirea concentraţiei
inhibitoare de 90% (IC90) a complecşilor studiaţi
împotriva Mycobacterium tuberculosis. Complecşii au
fost testaţi în zece probe cu concentraţiile de la 100 μg/
ml până la 0.19 μg/ml. Toţi trei clusteri s-au evidenţiat
de a fi activi (> 90 % inhibare) la concentraţii inhibitoare
minime (CIM) şi anume în limitele 0,82-3,35
μg/ml. Este cunoscut faptul că orice valoare a IC90 mai
mică de 10 μg/ml este considerată “activă” pentru activitatea
antituberculoasă, iar valoarea de IC90 < 1μg/
ml prezintă un rezultat semnificativ. Ulterior aceşti
complecşi au fost testaţi la etapa secundară pentru a
determina citotoxicitatea pe celule de mamifere VERO
(EC50) Totodată au fost determinate rapoartele dintre
EC50 şi IC90 pentru a calcula valorile indicilor de selectivitate
(SI = EC50/IC90). Rezultatele obţinute relatează
că complexul 1 este cel mai activ şi arată o activitate
antituberculoasă mai pronunţată (SI > 36.2).
Concluzii. A fost sintetizată o serie de combinaţii
complexe heterotrinucleare a Fe(III) cu acidul
α-furancarboxilic. Compuşii au fost studiaţi prin analiză
elementală, spectroscopie IR şi difracţie cu raze X
pe monocristal. Sumând rezultatele testărilor activităţii
antituberculoase, se poate face concluzia, că complexul
1 poate fi recomandat în calitate de precursor
pentru obţinerea preparatelor împotriva Mycobacterium
tuberculosis.
