Introducere. Opioidele, evidențiază întreaga clasă de medicamente, substanțe chimice naturale sau sintetice ce sunt utilizate din timpuri
străvechi pentru anihilarea durerii acute în infarct miocardic, fracturi, neoplazii, ș.a. Otrăvirile letale favorizate de abuzurile în
uzaj, au indus pe plan internațional, începând cu anii ‘60 rigori privind controlul respectării regimului juridic al plantelor, substanţelor
şi preparatelor stupefiante şi psihotrope opiacee. În prezent sunt documentate multiple studii cu privire la formularea unor produse
cu cedare prelungită, susținută și controlată a derivaților de opiu din sisteme farmaceutice, atât pentru optimizarea terapeutică cât și
pentru minimizarea fenomenului de dependență fizică și psihică.
Scopul lucrării. Studiul istoricului de utilizare a opioidelor, prin evidențierea parametrilor de structură și a tehnologiei de formulare
pentru produsele farmaceutice moderne.
Material şi metode. Pentru realizarea studiului s-au abordat analitic surse bibliografice și informative din literatura de specialitate,
manuale, articole și publicații periodice.
Rezultate. Începând cu prima datare istorică a opiului în tăblițele sumeriene, cu 8000 de ani în urmă, grecii antici, romanii, egiptenii,
indienii, chinezii, oamenii din Evul Mediu, europenii de la Renaștere până în prezent, utilizau opiul ca medicament pentru diverse
afecțiuni. Obținerea opiului, prin tradiție antică, milenară, se realiza prin tăierea capsulelor imature a speciei macului-de-grădină
(Papaver somniferum L.), plantă anuală, originară din Europa de Sud și Asia Mică. Latexul din capsule, conține peste 20 de alcaloizi
izochinolinici din grupul morfinei, codeinei, tebainei și derivați ai benzilizochinolinei [1]. Izolarea morfinei din opiu de către Serterner
în Germania în 1805, sinteza morfinei de către Tschudi în 1952 și fabricarea derivaților sintetici au facilitat amplificarea utilizărilor lor
clinice cât și o creștere a responsabilității etice, sociale și juridice. Cercetările biofarmaceutice prin caracterizarea fizico-chimică și farmacocinetică
a opioidelor (morfinei, hidromorfonei, fentanilului, metadonei, oxicodonei ș.a.) au constituit aspecte critice în determinarea
căii de administrare și a formulării produselor farmaceutice. Încorporarea în matrițe polimerice, în sisteme cu cedare modificată
și pompe osmotice au demonstrat o eficacitate mai bună a acestor compuși, reducerea efectelor adverse și a potențialului de abuz [2].
Concluzii. Rezultatele studiului au reliefat necesitatea cercetărilor biofarmaceutice ample în asociere cu un management clinic avansat,
în vederea sporirii siguranței administrării și eliminării riscurilor posibile în urma terapiei cu opioide.
Introduction. Opioids encompasses the whole class of drugs, chemicals (natural or synthetic), used since ancient times to annihilate
acute pain in strokes, fractures, neoplasms, etc. The lethal poisonings, favored by the abuses of use, have induced internationally, since
the ‘60s, the rigor of controlling the observance of the legal regime of narcotic and psychotropic plants, substances and preparations.
Currently, multiple studies documented the formulation of products with prolonged, sustained and controlled release of opium derivatives
from pharmaceutical systems, both for therapeutic optimization and for minimization the phenomenon of mental and physical
dependence.
Aim of work. Study of the history of opioid use, by highlighting the structural parameters and formulation technology for modern
pharmaceuticals.
Material and methods. In order to carry out the study, bibliographic and informative sources from the specialized literature, manuals,
articles and periodicals were approached analytically.
Results. Since the first historical dating of opium, in the Sumerian clay tablets, 8000 years ago, the ancient Greeks, Romans, Egyptians,
Indians, Chinese, people of the Middle Ages, Europeans from the Renaissance to the present, used opium as a medicine for various
diseases. The opium, by ancient, millennial tradition, was obtained by cutting the immature capsules of the opium poppy (Papaver
somniferum L.), a annual plant native to Southern Europe and Asia. The latex in the capsules contains over 20 isoquinoline alkaloids
from the group of morphine, codeine, thebaine and benzylisoquinoline derivatives [1]. The isolation of morphine from opium by Serterner
in Germany in 1805, the synthesis of morphine by Tschudi in 1952 and the manufacture of synthetic derivatives facilitated the
amplification of their clinical uses as well as the increase in ethical, social and legal responsibility. Biopharmaceutical research through
the physico-chemical and pharmacokinetic characterization of opioids (morphine, hydromorphone, fentanyl, methadone, oxycodone,
etc.) were critical aspects in determining the route of administration and formulation of pharmaceuticals. Incorporation into polymer
matrix, modified-release systems and osmotic pumps has shown better efficacy of these compounds, reduced side effects and the
potential for abuse [2].
Conclusions. The results of the study highlighted the need for extensive biopharmaceutical research in association with advanced
clinical management, in order to increase the safety of administration and eliminate possible risks from opioid therapy.
