Sinteza și caracterizarea unor combinații complexe ale manganului cu acid 2-furancarboxilic

Abstract

Obiectivul studiului. Este cunoscut faptul că mulți derivați ai furanului posedă o activitate biologică și se utilizează pe larg în practica medicinală la tratarea diferitor maladii. Drept exemplu pot servi furacilina sau furazolidina, greseofulvina sau morfina, care sunt compuși naturali, conțin ciclul furanic și au o mare importanță în medicină. Multe din acestea substanțe formează cu sărurile metalelor de tranziție combinații complexe ce manifestă activitate fiziologică, fapt ce permite a le examina în perspectivă ca precursori pentru sinteza preparatelor cu destinație biochimică și farmacologică. Luând în considerație interesul teoretic și practic manifestat de această clasă de compuși, s-a propus efectuarea sintezei și studiul carboxilaților mono- și polinucreari ai manganului cu acidul 2-furancarboxilic. Material și metode. Toate substanţele chimice iniţiale au fost obţinute din sursele comerciale și utilizate în sinteze fără purificare preventivă. Microanaliza C și H a fost efectuată în Institutul de Chimie folosind Vario-EL-III-CHNOS Elemental Analyzer. Spectrele IR ale compușilor au fost măsurate la spectrofotometrul Perkin Elmer Spectrum 100 FT-IR în regiunea 250-4000cm-1. Rezultate. Noi compuși au fost sintetizați folosind un procedeu original pornind de la acidul 2-fdurancarboxilic (2-furH). Prin reacția acestuia cu acetatului de mangan și piridină (Py) (sau piridinaldoximă(Pyal)) în prezența permanganatului de tetrabutilamoniu s-au obținut două combinaţii complexe: [Mn(2-fur)2 (Pyal)2 ] (1) și [Mn3 O(2-fur)6 (Py)2 H2 O] (2). Substanţele separate au fost caracterizate prin IR, analiza elementală și studiul magnetochimic. Complexul (1) prezintă un compus mononuclear pe când complexul (2) face parte din clasa compușilor μ3 -oxo-trinucleari ai manganului. Ambii compuși au spectre IR cu numeroase benzi de absorbție. Totodată sunt prezente unele benzi caracteristice pentru grupe specifice: benzile de absorbție la 3087-2902 cm-1 caracteristice pentru vibrațiile ν(CH, al inelului furanic); 3490- 3500 cm-1 - caracteristice vibrațiilor ν(OH); 1603-1606 cm-1– caracteristice vibrațiilor νas(COO- ) ; 1565-1567 cm-1 pentru C=N. Celelalte benzi în diapazonul 1400- 650 cm−1 pot fi atribuite regiunii amprentelor digitale a complecșilor. În complexul (1) ionul de mangan este în gradul de oxidare +2, pe când ionii de mangan ai complexului (2) manifestă valenţă mixtă +2 și +3. Compușii sunt suficient de bine solubili în solvenţi organici și apă pentru a putea fi testaţi pentru activitatea lor biologică. Concluzii. Au fost sintetizate două combinaţii coordinative ale manganului cu acidul α-furancarboxilic. Compușii au fost caracterizaţi prin analiză elementală, spectroscopie IR și studiul magnetochimic.