Introducere. Numărul persoanelor care suferă de alergie s-a triplat în ultimii ani, la nivel mondial, iar către 2050 jumătate din populația
lumii ar putea fi afectată de cel puțin o formă de alergie, arată datele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Totodată, Asociația
Mondială de Alergologie semnalează că bolile alergice tind să capete proporții epidemice, iar principalii factori care duc la apariția lor
sunt predispoziția genetică, mediul ambiant poluat, schimbarea stilului de viață, dar și schimbările climatice [1]. Alergia – este o formă
patologică a reactivităţii imune a organismului sensibilizat, caracterizată printr-un răspuns pervers la acţiunea repetată a antigenului.
Antihistaminicele H1 sunt agenți terapeutici larg utilizați pentru ameliorarea simptomatologiei unor afecţiuni alergice acute sau cronice.
Acestea sunt antagoniști necompetitivi ai receptorilor H1 ai histaminei (se leagă de un alt situs față de histamină, determinând modificarea
conformațională a receptorului astfel încât nu mai poate lega mediatorul endogen).
Scopul lucrării. Studiu bibliografic avansat referitor la utilizarea antihistaminicelor H1 în diferite afecţiuni alergice.
Materiale și metode. Informațiile au fost căutate folosind bazele de date Scopus, Web of science, MedLine, PubMed, Google Scholar;
în total au fost prelucrate 47 articole și rezumate științifice.
Rezultate. Histamina este o substanță cu rol de mediator al inflamației, eliberată în cantitate crescută în cursul unei reacții alergice.
Ea este responsabilă pentru mare parte dintre efectele neplăcute ale unei reactivități exagerate a sistemului imun. Blocând acțiunea
histaminei, simptomele apărute în cursul reacției alergice – ochii umezi, secreția nazală apoasă, strănutul, tusea, mâncărimea, erupția
cutanată sunt evitate.
Medicamentele antihistaminice se împart în două clase principale, diferențiate prin tehnologia de dezvoltare și efectele lor secundare.
Prima generație (diphenhydramine, clemastine), are drept efect secundar major somnolența, dar și instalarea rapidă a unei forme
de dependență. Antihistaminicele de a doua generație (cetirizine, loratadine) au efecte secundare mult reduse și selectivitate mai mare
pentru celulele responsabile de reacția alergică [2, 3].
Concluzii. Medicamentele din clasa antihistaminicelor H1 pot fi benefice în multiple afecțiuni alergice cum ar fi uritcaria, eczema, alergiile
aerogene, rinitele sau conjunctivitele alergice.
Introduction. The number of people suffering from allergies has tripled in recent years, worldwide, and by 2050 half of the world’s
population could be affected by at least one form of allergy, according to the World Health Organization (WHO). At the same time,
the World Allergology Association reports that allergic diseases tend to reach epidemic proportions, and the main factors leading
to their occurrence are genetic predisposition, polluted environment, lifestyle change, but also climate change [1]. Allergy - is a pathological
form of the immune reactivity of the sensitized organism, characterized by a perverse response to the repeated action of
the antigen. Antihistamines H1 therapeutic agents widely used to relieve symptoms lame allergic disorder acute or chronice. They are
non-competitive antagonists of the receptor H1 histamine (link to another site to histamine, causing the conformational change of the
receptor so that no can bind the endogenous mediator).
The purpose of the paper. Advanced bibliographic study on the use of H1 antihistamines in various allergic diseases.
Materials and methods. The information was searched using the Scopus, Web of science, MedLine, PubMed, Google Scholar databases;
a total of 47 articles and scientific abstracts were processed.
Results. Histamine is a substance that acts as a mediator of inflammation, released in large quantities during an allergic reaction. It
is responsible for most of the unpleasant effects of an exaggerated reactivity of the immune system. By blocking the action of histamine,
the symptoms that appear during the allergic reaction - wet eyes, watery nasal discharge, sneezing, coughing, itching, rash are
avoided. Antihistamines are divided into two main classes, differentiated by their development technology and side effects. The first
generation (diphenhydramine, clemastine), has as a major side effect drowsiness, but also the rapid onset of a form of addiction. Second-
generation antihistamines (cetirizines, loratadines) have much reduced side effects and higher selectivity for the cells responsible
for the allergic reaction [2, 3].
Conclusions. Medicines in the H1 class of antihistamines may be beneficial in multiple allergic conditions such as urticaria, eczema,
airborne allergies, rhinitis or allergic conjunctivitis.
