Nanoparticule lipidice - transportori vectorizaţi pentru medicamente

Abstract

Introducere. La mijlocul anilor 90’, cercetătorii au fost atraşi de nanoparticule cu matriţă lipidică. Nanoparticulele lipidice (NPL) sunt preparate din lipide solide şi stabilizate cu tensioactivi ce incorporează substanţe active lipofile şi substanţe hidrofile. Astfel pe lângă NPL iniţiale au apărut transportorii lipidici nanostructuranţi (TNL) constituiţi dintr - un amestec lipidic solid la temperatura corpului, ce conţine lipide solide şi o cantitate mică de lipide lichide (uleiuri) şi nanoparticule lipidice conjugate cu substanţe medicamentoase (NPLC) - concepute pentru a creşte randamentul de încorporare a substanţelor hidrofile în matriţă lipidică. Scopul lucrării. Studiu, analiza şi sinteza datelor literaturii mondiale în domeniul Nanotehnologiei. Material şi metode. încorporarea proteinelor, oligonucleotidelor şi a ADN-ului pentru obţinerea de vaccinuri sau pentru terapia genică. Căile de administrare. Toxicitatea. Aplicaţii terapeutice. Rezultate. Datorită mărimii foarte reduse NPL pot fi injectate intravenos şi utilizate pentru terapia la ţintă, la nivelul anumitor organe, după injectare fiind eliminate din circulaţie de către ficat şi splina. NPL au fost testate pe mai multe căi de administrare: parenterală, dermică, transdermică, orală, duodenală şi oculară. Un studiu realizat cu doxombicină a arătat că, prin includerea în NPL, curba concentraţiilor plasmatice este bi-exponenţială, aria de sub curba este mai mare, clearance-ul mai redus şi volumul de distribuţie mai mic, comparativ cu substanţa liberă. La fel studiile privind toleranţa şi toxicitatea arată că utilizarea Compritol, ca matriţă lipidică, Tween-nul 80 şi Poloxamer 188, evită afinitatea faţă de celulele roşii a sângelui, agregarea şi formarea emboliei. Concluzii. Avantajul acestor particule îl constituie ţintirea specifică şi eliberarea controlată a medicamentelor încorporate. Camfotericina, ciclosporina A, doxorubicina, hidrocortizonul, pilocarpina, prednisolonul, progesteronul, tetracaina, sunt doar unele substanţe active ce au fost încorporate în NPL.

Introduction. In the middle of 90's, researchers have been attracted to the lipid matrix. Lipid nanoparticles (NPL) are prepared from solid and stabilized with surfactant lipids that incorporate lipophilic active substances and hydrophilic substances. So besides the initials NPL appeared carriers lipid nanostructures (TNL) that are made up of a lipid mixture solid at body temperature, which contains solids fats and a small amount of liquids fats (oils) and lipid nanoparticles conjugated to drugs (NPLC) - designed to increase the capacity to incorporate hydrophilic substances in the lipid matrix. The aim of the study. The study, analysis and synthesis in nanotechnology literature data. Material and methods. The incorporation of proteins, oligonucleotides and DNA for the production of vaccines or for gene therapy. The routes of administration. Toxicity. Therapeutic applications. Results. Due to the very small size of the NPL it can be injected intravenous, can be used in target therapy for certain organs, after injection is cleared from the circulation by the liver and spleen. NPL have been tested on several routes of administration: parenteral, dermal, transdermal, oral, ocular duodenal. A study carried out on doxorubicin showed that, by including in the NPL, the plasma curve is bi-exponential, area under the curve is higher, the clearance is lower and the volume of distribution is smaller compared to the free drugs. Also the tolerance and toxicity studies show that using Compritol as lipid matrix, Tween-80 and Poloxamer 188 avoids the affinity for red blood cells aggregation and the formation of embolisms. Conclusions. The advantages of these particles are the specific targeting and controlled release of incorporated (hugs. Camfotericina, cyclosporin A, doxorubicin, hydrocortisone, pilocarpine, prednisolone, progesterone, tetracaine are only a few active substances which have been incorporated into the NPL.