Valoarea prostatitei cronice abacteriene (NIH-III) asupra nivelului seric al PSA liber și total

Abstract

Obiective: Aprecierea PSA total (tPSA), PSA liber (fPSA) și raportul acestora (%PSA) ca un indice de diagnostic diferențial între cancer și hiperplazia benignă a prostatei la pacienții cu inflamație cauzată de prostatită cronică abacteriană (NIH III). Material și metode: În acest studiu retrospectiv au fost incluși 47 de pacienți cărora li s-a efectuat biopsia transrectală a prostatei conform protocolului standard, în perioada decembrie 2018 - martie 2020. Totodată au fost prelevate și evaluate valorile serice de PSA liber și total, precum și raportul f/tPSA. Prelevarea și obținerea rezultatelor de PSA seric au fost efectuate până la biopsia prostatei. La toți pacienții s-au prelevat de la 6 până la 12 probe de țesut prostatic. Rezultate: Din numărul total de pacienți la 13 (27,7%) s-a depistat adenocarcinomul de prostată în asociere cu prostatita cronică abacteriană, la 24 (51,06%) pacienţi a fost identificat prostatita cronică abacteriană și la 10 (21,27%) pacienți s-a determinat hiperplazia benignă a prostatei în asociere cu prostatită cronică abacteriană. Media valorilor serice de tPSA, fPSA și %PSA au fost de 11,94 ng/ml, 1,31 ng/ml și 0,15% pentru prostatita cronică abacteriană; 11,94 ng/ml, 1,54 ng/ml și 0,13% pentru pacienții cu adenocarcinom de prostată, și 8,19 ng/ml, 1,48 ng/ml și 0,18% pentru hiperplazia benignă a prostatei în asociere cu prostatită cronica abacteriană. În rezultatul studiului nu s-a demonstrat nici o diferență semnificativă în valorile serice de tPSA la pacienții cu adenocarcinom de prostată în asociere cu prostatită cronică abacteriană față de pacienții cu prostatita cronică abacteriană, dar s-au identificat diferenţe semnificative în nivelul seric al tPSA între grupul de pacienți cu adenocarcinom și hiperplazia de prostată. Nivelul PSA liber nu a prezentat nici o relevanță în diagnosticul diferențial la pacienții cu adenocarcinom de prostată în asociere cu prostatită cronică abacteriană atât față de pacienții cu prostatită cronică abacteriană și cât față de cei cu hiperplazie benignă de prostată. Totodată s-a observat că raportul f/tPSA indică diferențe semnificative între grupele (adenocarcinom de prostată versus prostatita cronica abacteriană și adenocarcinom de prostată versus hiperplazia benignă a prostatei). Concluzii: Prostatita cronică abacteriană și adenocarcinomul de prostată se pot manifesta clinic prin valori similare de tPSA și fPSA. Pentru diferențierea cancerului de prostată cu prostatita cronică abacteriană fată de prostatita cronică abacteriană este necesar de a efectua PSA fracționar cu confirmarea ulterioară a diagnosticului prin biopsia transrectală a prostatei.