dc.identifier.citation |
CURAJOS, B., BERNIC, J., CURAJOS, A. Pieloectazia la copii. In: Arta Medica. 2006, ed. spec., rezumatele congresului 4 de Urologie, Dializă și Transplant Renal, p. 63. ISSN 1810-1852. |
en_US |
dc.description.abstract |
Summary
The algorithm of diagnostics was produced on the basis of inspection 1241 children which allows to determine the reason and
level of obstruction of the urinary system.
Introducere . Pieloectazia provocată de dereglări
urodinamice ale tractului urinar, în prezent se întâlneşte frecvent
şi necesită un diagnostic diferenţial pentru aprecierea cauzei şi
a nivelului de obstrucţie.
Material şi metodă. Studiul a fost efectuat în baza evaluării
a 1241 copii cu pieloectazie pe parcursul anilor 2000-2005. Sau analizat datele examinării clinico-paraclinice: examen clinic,
ecografie, sonografie diuretică, urografie excretorie,
cistouretrografie micţională, scintigrafie, inclusiv diuretică,
raport calice-parenchim, cistometrie, cistografie, etc.
Rezulate şi discuţii. De obicei, copiii se internează cu
diagnosticul „Pieloectazie. Hidronefroză”, depistate ecografic,
iar în faţa urologului apar mai multe întrebări:
- este o dilatarea a cavităţilor renale sau diverse chisturi renale;
- ce a provocat pieloectazia: obstrucţia tractului urinar,
refluxul vezico-renal (RVR), diabetul insipid, etc.;
- dacă este obstrucţie - la ce nivel (joncţiunea pielo-ureterală,
vezico-uretrală, uretră sau vezica neurogenă);
- în caz de obstrucţia joncţiunii pielo-ureterale - e funcţională sau
organică, e necesar şi când trebuie aplicat tratamentul chirurgical.
Am elaborat un algoritm de diagnostic diferenţial al
pieloectaziei, în rezultatul implementării căruia, în lotul de 1241
copii - hidronefoza s-a depistat la 189, megaureterohidronefroza
obstructivă - la 143, RVR - la 464, vezica neurogenă - la 174
copii. În caz de obstrucţiajoncţiunii pielo-ureterale (OJPU), pentru
a diferenţia obstrucţia funcţională, am recurs la ecografie şi
scintigrafie diuretică pe vezica goală (sonda vezicală) exlusă
gravitaţia de cea organică. Din 189 copii cu OJPU, la 23 s-a
depistat obstrucţia funcţională cauzată de inmaturitatea JPU.
Pieloectazia la aceşti copii se menţine ani la rând, fără a progresa
şi fără a afecta funcţia renală. La 156 copii s-a depistat obstrucţia
organică care a necesitat intervenţie chirurgicală. La 22 pacienţi
cu hidronefroză avansată s-a efectuat nefrectomia. În perioada
pre- şi postoperatorie s-a apreciat raportul calice-parenchim.
Concluzii:
1. Pentru un diagnostic precoce al pieloectaziei este necesar
a efectua ecografia intrauterină, precum şi în primele 3 luni de
viaţă ale copilului.
2. Copiii cu pieloectazie necesită un examen riguros, cu
utilizarea mai multor metode diagnostice, ca: ecografia şi
scintigrafia diuretică, urografia, cistouretrografia, raportul caliceparenchim, etc.
3. În perioada pre- şi postoperatorie în OJPU, aprecierea
raportului calice-parenchim e un indice mai adecvat decât
raportul bazinet-parenchim, deoarece mărimea bazinetului
depinde de particularităţile anatomice şi de metodele de
tratament chirurgical aplicate. |
en_US |