Stresul oxidativ în infecţiile de tract urinar la copii

Abstract

Summary The preoperative and postoperative characteristics of the oxidative stress in children with urinary infections are presented, as well as the complications that can occur as a result of lipids peroxide oxidation. Introducere. Infecţiile tractului urinar reprezintă motivul pentru care copiii frecvent sunt consultaţi de medic. Lucrarea are caracter prospectiv şi analizează copiii cu malformaţii renourinare, asociate cu infecţie de tract urinar. Obiectivele lucrării. Stabilirea rolului radicalilor liberi în fiziopatologia infecţiei de tract urinar la copii, justificarea profilaxiei antioxidante şi reducerea stresului oxidativ la nivelul răspunsului inflamator sistemic. Material şi metode. Grupul de studiu cuprinde 342 copii cu vârstă de la 0 la 18 ani cu infecţie de tract urinar ce a survenit pe fundal de anomalii congenitale (rinichi dublu, rinichi în “potcoavă”, rinichi hipoplaziat, hidronefroză). Lotul martor a cuprins 20 copii practic sănătoşi. Determinarea indicilor proceselor de peroxidare lipidică şi activitatea antioxidantă serică s-a efectuat după metoda standard spectrofotometrică. S-a acceptat ca normă valoarea de 1,43 ± 0,13 un/ml pentru dienele conjugate (DC), 2,80 ± 0,20 mmol/l pentru dialdehida malonică (DAM), 35,20+1,42 % pentru activitatea antioxidantă totală (AAO). Evaluarea indicilor s-a efectuat începând cu internarea pacientului. S-a continuat determinarea lor în dinamică, la intervale de 3-4 zile, la cele 5 etape clinicoevolutive. Tuturor pacienţilor li s-a făcut anestezie generală. Tehnicile chirurgicale au fost individualizate. Rezultate. La copiii cu malformaţii congenitale şi infecţie urinară la toate etapele, inclusiv intra- şi postoperator, s-a constatat prezenţa unui grad de stres oxidativ exprimat prin creşterea peroxidării lipidice şi printr-o scădere a activităţii sistemelor antioxidante enzimatice. Parametrii urmăriţi au fost mai majoraţi la pacienţii cu rinichi dublu, rinichi în “potcoavă”, corespunzător cu martorul DC - 5,50 ± 0,64 un/ml; DAM 7,50 ± 0,41, AAO - 15,10 ± 4,35 % faţă de martor şi au corelat cu modificările gazelor sângelui. S-a constatat un nivel preexistent crescut al peroxidării lipidice serice la internare, preoperator, exprimând un grad de stres oxidativ preexistent intervenţiei chirurgicale. Este de remarcat tendinţa de creştere precoce şi constantă a radicalilor liberi la a 4-a zi postoperator, cu o scădere către ziua a 10-a postoperator, până la valori foarte apropiate de lotul martor. Toţi pacienţii au beneficiat de o strategie sofisticată de apărare antioxidantă cu utilizarea acidului ascorbic, Vit.E, Acidului linoleic, Solcoseril, etc. Concluzii: 1. În baza unei prelucrări statistice, putem conchide: însăşi prezenţa infecţiei urinare în malformaţiile congenitale renale pare să inducă o creştere a peroxidării lipidice sistemice, deci un grad de stres oxidativ. 2. Intervenţia chirurgicală individualizată de urgenţă şi programată în malformaţiile congenitale este însoţită de o creştere a peroxidării lipidice şi induce un stres oxidativ semnificativ. Durata intervenţiei chirurgicale (2-3 ore) pare a fi un factor foarte important de stres oxidativ în contextul sindromului de răspuns inflamator sistemic postagresiv. 3. Modificările constatate în sistemul de peroxidare lipidică ar putea coinstitui un argument în favoarea folosirii acestui marcher ca indicator de prognostic privind riscul dezvoltării comlicaţiilor şi totodată justifică tentativa de profilaxie antioxidantă, în scopul reducerii stresului oxidativ şi deci a nivelului răspunsului inflamator sistemic.