Reflux vezico-renal la copii

Abstract

Summary Based of the date permeting the conservative treatment which is indicated in vezico-ureteral reflux of grade 1 -11, neurogenic urinary bladder. In the reflux of grade 111, 1V, V in the base of neurogenic urinary bladder the operativ tretment is contraindicated till the restabilisation of the urinary bladder function. All patients vezico-ureteral reflux need to exclud the infravezical obstrucion and the chronic inflamatory process. Introducere. Refluxul vezico-renal (RVR) la copii este cea mai controversată problemă de diagnostic şi de tratament, atât conservator, cât şi chirurgical. Este stabilit, că frecvenţa RVR la copii este diversă şi se întâlneşte în 49% până la 1 an, în 29% de cazuri la 1 an şi până la 12 ani şi numai în 4,4 % la copiii mai mari de 12 ani (Williams D., 1974; Ransley P., 1981, ş.a). Diminuarea frecvenţei RVR la copiii mai > 12 ani se explică prin maturizarea mecanismului anrireflux ca o consecinţă de alungire a segmentului intramural a ureterului. Afectarea interstiţială a parenchimului renal, care apare în urma RVR şi infectarea precoce a sistemului urinar, pot contribui la dezvoltarea insuficienţei renale cronice sau a hipertensiunii arteriale. Obiective. Studierea rezultatelor tratamentului difrenţiat în RVR la copii. Material şi metodă. Sub observaţie s-au aflat 212 copii cu RVR, trataţi în Secţia Urologie, spitalul municipal „VIgnatenco” în ultimii 10 ani. Tramentului conservator au fost supuşi 158 pacienţi, cu reflux de gr. I-II (unilateral - 112, bilateral - 46) asociat cu disfuncţii vezicale neurogene de diferite tipuri; iar intervenţiilor chirurgicale au fost supuşi 54 bolnavi cu reflux de gr.III-V, inclusiv RVR bilateral 26 pacienţi. Neoureterocistotomia a fost efectuată după procedeul Perovici. Rezultate. În funcţie de tipul disfuncţiei neurogene a vezicii urinare (VUN), tratamentul complex a inclus: tratament medicamentos (atropinizare, driptan, spasmex), fizioterapeutic şi antiimlamator în VUN hipereflectorie. În VUN hipoactivă -cateterismul vezical periodic, prozerină, galantamină. Durata tratamentul s-a extins pe parcursul a 3-4 ani. Cistouretrogramele de control efectuate peste 0,5, 1 şi 3 ani nu au relevat recidive de reflux, nefroscintigrafia dinamică cu evoluţie pozitivă. La 6 bolnavi cu RVR unilateral de diferite grade s-a efectuat tratamentul endoscopic cu implantarea subureterală de DEFLUX (Firma Q-Med, Suedia) şi s-au înregistrat rezultate pozitive. Rezultatele intervenţiilor chirurgicale antireflux au fost satisfăcătoare (abesenţa refluxului, sumarul de urină normal, funcţiile renale stabile) la 48 de copii. La 6 copii, peste 6 luni postoperator, au fost depistate recidiva refluxului de diverse grade şi dereglări ale funcţiei renale. La toţi copiii s-a stabilit recidivă pe fundal de cistită cronică, disfuncţie vezicală neurogenă. Bolnavii au primit tratament, reoperaţi cu rezultate bune. Concluzii: 1. Tratamentul conservator al RVR este indicat în gradele I-II, asociat cu vezică urinară neurogenă. 2. În RVR de gr. III-V, asociat cu vezică urinară neurogenă sau cu cistită cronică, tratamentul chirurgical este contraindicat până la restabilirea funcţiei vezicii urinare. 3. Toţi bolnavii cu RVR necesită excluderea obstrucţiei infravezicale şi a proceselor cronice imflamatorii.